Incepand din 2 septembrie si pana in 19 septembrie 2008, la Curtea Internationala de Justitie de la Haga (Olanda) a avut loc faza orala a procesului intentat de Romania statului Ucrainean privind delimitarea platoului continental si a zonei economice exclusive din Marea Neagra.
In baza Conventiei de la Montego Bay, zona economica a unui stat se poate intinde in larg pana la 200 mile de coasta. Avand in vedere suprafata redusa a Marii Negre care face ca aceste spatii sa se suprapuna, cele doua state au pretentii asupra a cel putin 12.000 de kilometri patrati din platoul continental in subsolul carora, conform specialistilor, s-ar afla circa 100 miliarde metri cubi de gaze naturale si circa 10 milioane tone de petrol.
Conform statisticilor, Romania se afla pe locul 38 in lume la rezervele de petrol, cu 1055 milioane de barili. In cazul in care Curtea Internationala de Justitie (CIJ) va decide ca zona disputata revine Romaniei, tara noastra nu ar mai avea nevoie de importuri energetice in urmatorii douazeci de ani.
Romania a sesizat Curtea Internationala in 16 septembrie 2004 dupa o serie de negocieri esuate cu statul ucrainean.
Iata pe scurt istoricul lor: negocierile privind dreptul de exploatare a resurselor naturale ale Romaniei in Marea Neagra au fost incepute cu fosta URSS inca din anul 1967. Pana in anul 1987 s-au desfasurat zece runde de negocieri fara nici un rezultat acceptabil ambelor parti. Dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice, Romania, ca o conditie de aderare la NATO (care cerea ca tara noastra sa aiba tratate politice cu tarile vecine), incheie in anul 1997, Tratatul politic de baza cu Ucraina. Din anul urmator si pana in anul 2004, in cadrul a treizeci si patru de runde de negocieri la nivel de delegati si experti, Romania incearca rezolvarea pe cale amiabila a delimitarii platoului continental. Nereusindu-se acest lucru, in baza unei prevederi din Acordul Conex la Tratatul politic care stipuleaza competenta Curtii Internationale de Justitie de a solutiona diferendumul pe aceasta tema dintre cele doua tari, daca acestea nu ajung la o intelegere in maxim doi ani, Romania actioneaza statul vecin in instanta. Dupa faza orala a procesului si dupa o perioada de trei pana la sase luni, cat au la dispozitie pentru deliberare, cei cincisprezece judecatori alesi de Adunarea Generala ONU vor stabili cu exactitate coordonatele geografice ale liniei de demarcatie care separa drepturile de exploatare de resurse ale Romaniei de cele ale Ucrainei in Marea Neagra. Hotararea CIJ are caracter obligatoriu, definitiv si executoriu pentru ambele parti, neexistand nici o cale de atac impotriva respectivei decizii.
Daca una dintre parti nu se conformeaza hotararii, cealalta parte se poate adresa Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite care va actiona in consecinta pentru respectarea deciziei.
In procesul de la Haga, statul roman l-a desemnat pe presedintele Societatii Franceze de Drept International, profesorul Jean-Pierre Cot ca judecator ad-hoc, iar statul ucrainean pe Bernard Oxman profesor la Facultatea de Drept a Universitatii din Miami. Pozitiile partilor in acest proces sunt insa destul de diferite, mai ales in ceea ce priveste metodele de delimitare.
Curtea Internationala de Justitie a mai dat sentinte in alte opt cazuri de delimitare maritima. Delimitarea s-a facut printr-o metoda clara care urmeaza sa stea si la baza solutionarii procesului dintre tara noastra si vecinii de la nord.
Partea romana sustine metoda ,,echidistanta/mediana - circumstante speciale/relevante“ aplicata de Curtea de la Haga in spetele precedente, in timp ce partea ucraineana propune o metoda de delimitare net dejavantajoasa tarii noastre, invocand insistent suprafata mai mare de coasta maritima, metoda prin care platoul continental revendicat de statul vecin ar fi de doua ori mai mare decat cel cerut de URSS in negocierile avute in perioada 1967-1987.
Agentul guvernamental al Romaniei la acest proces de la Haga, Bogdan Aurescu, a explicat faptul ca in proces, Curtea Internationala aplica prevederile Conventiei ONU privind dreptul marii din 1982 (la care ambele parti au subscris) precum si acordurile bilaterale dintre cele doua tari care prevad aspecte ce tin de delimitarea spatiilor maritime in Marea Neagra.
Audierile au inceput, iar decizia finala speram noi sa impace ambele parti.
Nota autorului: In disputa dintre cele doua tari se afla si statutul Insulei Serpilor, subiect pe care il vom aborda in unul din numerele urmatoare.
Nelu Sabau – Actualitatea Mureseana