DOAMNE, SCHIMBA-MI ATITUDINEA (PANA NU E PREA TARZIU)

Fragment din cartea cu acelasi titlu publicata in limba romana de editura Majesty Press din Arad, Romania

(Continuare din numarul precedent)

ESTI PREGATI SA TRAIESTI IN TARA PROMISA?

Sahara, Mojave, Gobi – toate acestea sunt deserturi. Simpla auzire a numelor lor iti usuca gura in timp ce prin minte trec ca prin minune imagini ale caldurii care iti ameteste simturile. Soarele te loveste in frunte si iti orbeste ochii, obligandu-te sa privesti in toate directiile spre orizont cu ochii mijiti, in cautarea unui adapost. Mergi intr-una, insa nu ajungi nicaieri, iti tarasti doar pasii la nesfarsit prin aceleasi dune ale disperarii. Apoi incepi sa te gandesti la apa si iti dai seama ca nu ti-a mai fost atat de sete in toata viata ta. Incerci sa inghiti, dar nu poti, deoarece gatul iti este la fel de uscat precum intinsul sterp din jurul tau. Pielea ta striga dupa umbra, simti ca suferi de arsuri din ce in ce mai severe si esti constient de faptul ca nu vei mai rezista mult…

Bine ai venit in pustie! Este un loc fara puncte de atractie turistica, iar a trai acolo inseamna distrugere. De fapt, banuiesc ca nici unul dintre cei care citesc aceasta carte nu locuieste in desert – ei bine, cel putin nu intr-un desert propriu-zis. Totusi, adesea traim intr-un desert spiritual/emotional, fara ca macar sa ne dam seama ca traim o experienta arida, lipsita de viata, inabusitoare, insa nu reusim sa ne dam seama unde ne gasim sau cum am ajuns acolo. Dati-mi voie sa va spun direct: atitudinile sunt cele care transforma vietile noastre in experiente ale pustiei.

ATITUDINILE SUNT IMPORTANTE

Poate esti ispitit sa gandesti ca atitudinile nu sunt chiar atat de importante, ca actiunile sunt cele care conteaza cu adevarat in viata si in fata lui Dumnezeu, insa daca ai gandit in felul acesta, ai gresit. Cu mult, mult timp in urma, in calatoria din Egipt in Tara Promisa relatata in Vechiul Testament este ascunsa cea mai radicala actiune a lui Dumnezeu inainte de Cristos si de cruce. Este o actiune care stabileste odata pentru totdeauna locul pe care il ocupa atitudinile noastre pe lista de prioritati a lui Dumnezeu cu privire la viata noastra. Copiii lui Israel au parasit Egiptul si au calatorit pana la hotarele Tarii Promise. Calatoria a durat optsprezece luni si au parcurs mai bine de trei sute de mile. Aceasta nu este o distanta prea mare, dar trebuie tinut cont de faptul ca erau mai bine de doua milioane de oameni si douasprezece dintre cele optsprezece luni le-au petrecut la poalele Muntelui Sinai pentru primirea celor Zece Porunci si a celorlalte legi ale lui Dumnezeu.

Iata-i la hotarele „tarii in care curge lapte si miere“, dupa cum a numit-o Dumnezeu, ceea ce inseamna ca era un loc grozav in care sa locuiesti, din toate punctele de vedere. Iata-i acolo, in sfarsit pe punctul de a pasi in toate binecuvantarile si bucuria pe care Dumnezeu le-a promis, si Dumnezeu le spune ca nu vor intra in tara. De fapt, El le spune ca trebuie sa se intoarca in desert si sa ramana acolo pana cand toti cei trecuti de douazeci de ani vor muri. Daca semeni cu mine, probabil ca te gandesti: „Imposibil!“ Ba da, posibil!

UN MESAJ EVIDENTIAT IN CUVANTUL LUI DUMENZEU

Ceea ce a facut Dumenzeu cu poporul Israel ni se pare o masura cam radicala, nu-i asa? Sa astepti moartea unei intregi generatii din poporul Tau. Imaginati-va! Eu mi-am imaginat. Am fost atat de tulburat de aceasta atitudine a lui Dumnezeu, incat am petrecut mult timp cercetand motivul exact care L-a determinat pe Dumnezeu sa ia o astfel de decizie. Dumnezeu nu Se manie niciodata fara un motiv bine intemeiat. Lui nu I se intampla „sa-Si piarda cumpatul“ si apoi sa Se mire de ceea ce s-a intamplat. Asa ca sunt convins ca din aceasta masura radicala se desprinde o lectie foarte importanta. Se pare ca si ceilalti scriitori ai Bibliei au gandit astfel, deoarece aproape toti fac referire la acest incident in mod direct sau indirect.

Despre acest eveniment tragic se vorbeste mereu in Psalmi (ex. Psalmul 95:8-11), in Profeti, in Evanghelii si Epistole (ex. l Corinteni 10:5; Evrei 3:17). In trei ocazii distincte se face referire la el in cartea Evrei (3:7-11,15-18; 4:1-3). Ideea centrala este evenimentul din Vechiul Testament despre care vorbeste toata lumea. Toti copiii lui Dumnezeu de-a lungul Scripturilor au meditat la aceste peregrinari prin pustie si la ceea ce a urmat apoi, moartea unei intregi generatii din poporul lui Dumnezeu. Acesta este mesajul care trebuia subliniat, insa, din motive necunoscute, in ultima suta de ani a fost trecut cu vederea. Daca semeni putin cu mine, probabil abia astepti sa intrebi.

Bine, bine…de ce este atat de importanta ratacirea aceasta prin pustie?

Daca vrei sa stii cu exactitate de ce a asteptat Dumnezeu ca o intreaga generatie de copii ai Sai sa moara unul cate unul, nu ai mult de cautat; deschide Biblia si citeste Numeri 13-14.

Numeri 13 relateaza calatoria celor douasprezece iscoade trimise de Dumnezeu si de Moise in Tara Promisa. Ele trebuiau sa aduca un raport astfel incat poporul sa aiba credinta pentru a merge sa cucereasca tara. Dar zece dintre ei s-au intors terifiati si au inceput sa se planga de armate, de uriasi si de obstacolele care le vor sta in cale dincolo de raul Iordan. Totusi, doi dintre cei doisprezece au inaintat un raport minoritar (Numeri 13:30; 14.6-9), declarand: „Tara pe care am fost sa o iscodim este o tara foarte buna. Daca Domnul ne va fi binevoitor, ne va duce in tara aceasta, si ne-o va da - o tara in care curge lapte si miere. Numai sa nu va razvratiti impotriva Domnului; si sa nu va temeti de oamenii din tara aceea, caci ei vor fi prada noastra“. (14:7-9) Iosua si Caleb au adus un raport plin de credinta si incredere.

Care a fost reactia oamenilor fata de acest raport al credintei? In conformitate cu versetul 10 - „Toata adunarea vorbea sa-i ucida cu pietre“. Fiti atenti la atitudinea adoptata aici: lipsa totala de credinta. Atitudine gresita. „Ucideti-i cu pietre!“, a convenit adunarea. Drept raspuns, „tuturor fiilor lui Israel“ li S-a infatisat un Dumnezeu manios, care i-a spus lui Moise: „Pana cand Ma cand ma va nesocoti poporul acesta? Pana cand nu va crede el in Mine, in ciuda tuturor semnelor pe care le-am facut in mijlocul lor? Il voi lovi cu ciuma si-l voi nimici, dar pe tine te voi face o natiune mai mare si mai puternica decat el“. (versetele 11-12) Atunci Moise a inceput sa mijloceasca inaintea lui Dumnezeu sa nu-i nimiceasca, pentru Numele Sau. Si Dumnezeu a cedat rugamintii lui.

Totusi, Dumnezeu era inca suparat datorita atitudinii rau-voitoare a poporului. Prindeti esenta: „Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron si a zis: „Pana cand voi lasa aceasta adunare rea sa carteasca impotriva Mea? Am auzit cartirile lui Israel, pe care le aduceau impotriva Mea. Spune-le:  „Pe viata Mea!“, zice Domnul ca va voi face intocmai cum ati vorbit in auzul urechilor Mele“. Apoi, Domnul Isi intareste hotararea: „Trupurile voastre moarte vor cadea in pustia aceasta, toti barbatii vostri care sunt in numarul vostru, de la douazeci de ani in sus, care au murmurat impotriva Mea.“ (versetele 26-29) Parafrazand, am putea spune: „La moarte cu cartitorii!“

Verdictul lui Dumnezeu le cruta numai pe cele doua iscoade. Iosua si Caleb: „Adevarat va spun ca nu veti intra in tara pe care am jurat ca va voi da-o s-o locuiti, afara de Caleb, fiul lui Ieftine, si de losua, fiul lui Nun“. (versetul 30) De fapt, ceea ce la spune Dumnezeu celor doua iscoade este: „Voi veti intra in tara; toti ceilalti vor muri in pustie“.

PRETUL PLATIT PENTRU ATITUDINE

Domnul i-a spus apoi poporului razvratit: „Pe copilasii vostri insa, despre care ati zis ca vor fi de jaf, ii voi face sa intre in ea, ca sa cunoasca tara pe care ati nesocotit-o voi“. (versetul 31) Dumnezeu spunea: „Spuneati ca nu sunt in stare sa am grija de ei. Va temeati ca vor muri. Nu ei vor muri; voi veti muri“. Apoi, a adaugat: „Iar despre voi, trupurile voastre moarte vor cadea in pustie. Fiii vostri vor fi pastori in pustie timp de patruzeci de ani, si ei vor suferi datorita necredintei voastre, pana cand trupurile voastre moarte vor cadea in pustie“. (versetele 32-33) Ce imagine dezolanta! Cat timp urma sa rataceasca ei afara din Tara Promisa? „Dupa numarul zilelor in care ati iscodit tara, patruzeci de zile...“ (versetul 34). Asa ca au ratacit timp de patruzeci de ani - un an pentru fiecare zi. Un an pentru fiecare zi de necredinta. Un an pentru fiecare zi de murmurare, cartire si atitudine critica. „Adica un an pentru fiecare zi: si veti sti atunci ce inseamna sa-Mi trag Eu mana de la voi“. (versetul 34)

Dumnezeu le transmitea un mesaj. Ceea ce El le spunea, de fapt, era: „Vreau sa stiti ce parere am despre atitudinea voastra!“ Versetul 35 inregistreaza cuvintele Lui: „Eu, Domnul, am vorbit si cu siguranta voi face“.

Probabil ca spui: „Dar Dumnezeu este un Dumnezeu al harului si al milei si al bunatatii. Ce L-ar putea determina sa adopte o masura atat de radicala?“ Poate te gandesti ca imoralitatea sexuala a fost de vina. Nu este nici o mentiune in aceasta privinta. Poate ca au abuzat de alcool sau a crescut rata divorturilor sau a idolatriei. Sau poate au abuzat de copiii lor sau au comis vreun alt asemenea pacat ingrozitor si de aceea a reactionat Dumnezeu astfel? Nici pomeneala!

PROBLEMA ERA CA….

Problema era ca poporul „cartise“, dupa cum traduce vechea versiune a Bibliei, King James (Numeri 14:27). Cuvantul original este, de fapt, un exemplu de obicei verbal universal. Poate va amintiti de la orele de limba materna din liceu termenul onomatopee. Adica atunci cand un cuvant suna si se scrie tot la fel: pic, pic, pic; sau pleosc sau poc. Murmurare, iata ce auzea Dumnezeu din partea lor. „Murmuruazahazamurmur...“ Ai impresia ca faci lucrul acesta numai cand il spui! „Murmur, murmur.“ Daca imi ingaduiti sa folosesc treminologia moderna, murmurarea il scoate pe Dumnezeu din sarite! Dumnezeu uraste aceasta atitudine de opozitie, neincredere si razvratire. El o dispretuieste. Si pur si simplu nu o tolereaza.

„Dar“, spui tu, „mai sunt si alte atitudini gresite. Adica, imi vin in minte multe atitudini gresite pe care eu le adopt. Care atitudini reprezinta murmurare?“ Studiind cu atentie evenimentele care sunt relatate in Numeri 14, vom descoperi cinci povestiri sau evenimente distincte care ilustreaza acele atitudini care constituie murmurare.

DIRECTIA SPRE CARE NE INDREPTAM

Lucrurile nu s-au schimbat astazi. Dumnezeu nu a schimbat felul in care reactioneaza la murmurare. El judeca aceasta atitudine. Asa ca, daca ne hotaram sa traim la fel ca israelitii, Dumnezeu Se va purta si cu noi cum S-a purtat cu ei. Sau, daca facem din cartire un stil de viata, atunci ne intoarcem in pustie. Dar poate spui: „Nu este nici o pustie pe-aproape“. Ai dreptate; Dumnezeu nu ne mai izgoneste in pustia fizica, insa permite ca viata noastra sa devina ca o pustietate - un loc dezolant, arid, asemanator cu desertul lipsit de viata. Atitudinile gresite fac ca viata sa devina o experienta arida, dificila, lipsita de bucurie, sufocanta.

Te-ai simtit vreodata astfel? Ai simtit ca din viata ta lipsesc bucuria si implinirea pe care le doresti? Ca nu ai ajuns sa traiesti acea viata din belsug pe care o promite Cuvantul lui Dumnezeu? Daca ai simtit vreodata astfel, ai nimerit unde trebuie, pentru ca tema centrala a acestei carti este: Cei care aleg murmurarea drept stil de viata isi vor petrece intreaga viata in pustie!

ClNCI PERECHI DE ATITUDINI

A identifica atitudinile gresite este numai o latura a problemei; trebuie sa inlocuim acele atitudini cu cele pe care Dumnezeu le-a hotarat pentru stilul de viata din Tara Promisa. Cele zece capitole ale acestei carti sunt impartite in perechi de atitudini. Fiecare pereche incepe cu atitudinea negativa care trebuie inlaturata. Capitolul urmator face referire la Noul Testament si dezvaluie atitudinea pozitiva, datatoare de viata, care trebuie sa inlocuiasca atitudinile negative ale pustiei. De exemplu, capitolul l „Inlocuieste nemultumirea ...“, este urmat de capitolul 2, „.., cu recunostinta“. Acesta va fi un proces de schimbare personala sanatos, insa dificil. Identifica atitudinea gresita - renunta la ea; identifica atitudinea buna - adopt-o! Sa punem deoparte ce este rau; sa luam ce este bun. Afara cu cinci atitudini rele; inauntru cu cinci atitudini bune!

„Dar asta era pe vremuri!“

Poate spui: „Vino-ti in fire! Ce are asta de a face cu mine? Lucrurile acestea s-au intamplat acum mai bine de trei mii de ani. Doar nu vrei sa-mi spun ca Dumnezeu are inca aceeasi pozitie pe care o avea atunci fata de atitudinile gresite“. Ba chiar asta vreau sa spun! Vreau sa-ti spun ca Dumnezeu priveste si astazi in acelasi fel atitudinile noastre gresite.

De fapt, apostolul Pavel a scris in Noul Testament; „Fratilor,nu vreau sa nu stiti ca parintii nostri (aici vorbeste despre natiunea israelita) toti au fost sub nor, toti au trecut prin mare; si toti au fost botezati in nor si in mare, pentru Moise; si toti au mancat aceesi hrana duhovniceasca“. (l Corinteni 10:1-3) Apoi el continua, dand o explicatie. Versetul 6: „Aceste lucruri (toate cele relatate in Exodul, Leviticul, Numeri, Deuteronomul) s-au intamplat ca sa ne slujeasca drept pilda...“. De ce s-au intamplat aceste lucruri? De ce i-a trimis Dumnezeu inapoi in pustie? Iata raspunsul: „Si aceste lucruri s-au intamplat ca sa ne slujeasca noua drept pilde, ca sa nu poftim dupa lucruri rele, cum au poftit ei“. Acest adevar este atat de important, incat Pavel il repeta in versetul 11. „Aceste lucruri li s-au intamplat ca sa ne slujeasca drept pilde si au fost scrise pentru invatatura noastra“. Versetul 11 continua: „Sa nu fiti inchinatori la idoli“. „Sa nu fim imorali...“ (versetul 8) „Sa nu ispitim pe Domnul...“ (versetul 9) „Sa nu cartiti, cum au cartit unii dintre ei“. (versetul 10) Bang- adica „tu, astazi, in secolul XXI?? Nu adopta atitudinea gresita pe care au afisat-o in pustie, daca nu vrei sa li te alaturi“.

Poate ca gandesti: „In nici un caz Dumnezeu nu ar face asa ceva“. Esti sigur? Citeste versetul 11: „Aceste lucruri li s-au intamplat ca sa ne slujeasca drept pilde si au fost scrise pentru invatatura noastra“. Motivul din spatele actiunii lui Dumnezeu din Numeri a fost invatatura noastra! Aceste evenimente sunt inregistrate in Scriptura pentru invatatura mea si a ta, a celor care traim in secolul XXI. Aceste lucruri au fost scrise pentru invatatura noastra si, dupa cum concluzioneaza versetul 11, in special pentru cei „peste care au venit sfarsitul veacurilor“.Si cand este „sfarsitul veacului?“ Cred ca...

Sfarsitul veacului este acum!

Cred ca noi traim in timpul ultimelor zile. Cei mai multi teologi sunt de acord ca toate semnele indica apropierea revenirii lui Cristos si a „sfarsitului veacurilor“. Acesta este un motiv in plus pentru a accepta faptul ca invatatura despre modul cum S-a purtat Dumnezeu cu copiii lui Israel are aplicatie directa la viata noastra. La atitudinile noastre. Pentru a ne scoate din locul in care viata noastra este o pustietate. Pentru a lasa in urma atitudinile care ne tin in pustie si pentru a adopta atitudinile care ne vor duce in Tara Promisa.

PREGATIT PENTRU DECOLARE

Stiu ca a durat mai mult decat de obicei pentru a ajunge sa intri in continutul propriu-zis al acestei carti. Insa pana acum am construit o rampa de lansare.
* Ai hotarat sa crezi ca atitudinile sunt de cea mai mare importanta pentru viata ta.
* Intelegi ca atitudinile sunt foarte importante pentru Dumnezeu.
* Intelegi ca atitudinile gresite au consecinte „care te duc in pustie“.
* Ai hotarat ca vrei sa-ti schimbi atitudinile.
* Ai acceptat ideea ca nu iti poti schimba atitudinile fara ajutor din partea lui Dumnezeu.
* Esti dispus sa studiezi Cuvantul lui Dumnezeu pentru a invata care atitudini necesita schimbare si cum sa incepi schimbarea.
* Excelent! Multumesc pentru ca ti-ai luat timp sa te pregatesti pentru transformarea vietii tale. Dispozitia ta de a-ti lua timp te-a pregatit pentru lansarea intr-o aventura care iti va schimba viata.
* Inainte de a incepe, hai sa ne oprim un moment si sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne pregateasca pentru schimbare.

PRIVESTE IN SUS!

Doamne, Iti multumesc pentru mesajul plin de putere pe care l-ai pastrat mai bine de trei mii de ani. Iti multumesc pentru ca ma iubesti atat de mult incat ma cauti si doresti sa urmaresc in viata lucrurile cele mai bune pentru mine, in acest moment, cum pot mai bine, vreau sa-Ti incredintez toate atitudinile mele si Te rog sa incepi transformarea in viata mea. Vreau ca privelistea din viata mea sa se schimbe. Vreau sa experimentez bucuria si binecuvantarea deplina pe care ai promis-o pentru cei care vor parasi atitudinile pustiei si vor imbratisa atitudinile tarii promise care sunt placute in fata Ta.

Te rog, schimba-mi atitudinea, pentru buna Ta placere si, pentru a infaptui aceasta, foloseste adevarurile din cartea aceasta, care izvorasc din Cartea Ta. Infaptuieste lucrarea aceasta in viata mea, Doamne, incepand de astazi.

Te-am rugat in Numele lui Iisus. Amin!

(Continuare in numarul urmator)

Dr. James MacDonald