(continuare din numarul precedent)
Spre Golgota rastignirii lui Iisus.
„Si ducandu-Si crucea, a iesit la locul ce se cheama al Capatanei, care in evreieste se zice Golgota. Unde L-au rastignit, si impreuna cu El pe alti doi, de o parte si de alta, iar in mijloc pe Iisus“ (Ioan 19,17-18). Asadar, Pilat aproband strigatul arhiereilor si slujitorilor L-a predat pe Iisus lor sa-L duca sa fie rastignit (cf. Ioan 19,17), iar ei L-au dus la locul numit in evreieste Golgota (cf. Ioan 19,17), unde L-au rastignit si impreuna cu el au mai dus doi talhari, pe care i-a rastignit: unul de-a dreapta si altul de-a stanga lui Iisus (cf. Marcu 15,27).
Drumul lui Iisus, cu Crucea in spate, spre Golgota mantuirii neamului omenesc, Traditia Bisericii l-a numit „Drumul Crucii“, „Via Dolorosa“- si l-a impartit in 12 stari: 1) Iisus este batjocorit si chinuit de judecatori; 2) Luarea Crucii si plecarea spre Golgota in insotirea multimii; 3) Iisus cade prima oara sub povoara Crucii la iesirea din cetate; 4) Mama Lui Maria incearca sa-L ajute; 5) Simon Cirineanul duce Crucea lui Iisus; 6) Veronica alearga cu mahrama ei sa-I stearga fata de sudori; 7) Iisus cade a doua oara sub povoara Crucii; 8) Fiicele credincioase ale Ierusalimului Il plang pe Iisus; 9) Iisus cade a treia oara, aproape de locul rastignirii; 10) Iisus este dezbracat si au tras sortii pentru camasa Lui; 11) Iisus este pironit pe Cruce si 12) Iisus Isi da Duhul pentru mantuirea lumii.
Iisus pe drumul Crucii urmat in lacrimi de multime.
„Iar dupa El venea multime multa de popor si de femei, care se bateau in piept si Il plangeau“ (Luca 23,27). Drumul Crucii, spre dealul Capatanei - Golgota - a fost o adevarata Drama a mantuirii neamului omenesc, in povara Crucii lui Iisus. Era inainte de amiaza, caci iudeii se grabeau sa inceapa sarbatorirea Pastilor. Hlamida rosie au luat-o de pe Domnul, care o avusese cand L-au judecat, si L-au imbracat in hainele Lui. Cineva i-a adus Crucea pentru care Pilat pregatise tablita cu Inscriptia in „latineste, evreieste si grecesete“ – „Iisus Nazarineanul, Imparatul Iudeilor!“ – caci condamnatul trebuia sa-si duca singur Crucea. Ori, Iisus, era condamnat pentru pacatele mele, ale tale, stimate cititorule, si ale tuturor oamenilor de pretutindeni. Altul adusese veste ca odata cu „regele iudeilor“ vor mai fi rastigniti si doi talhari. Ce icoana tainica i-au pregatit judecatorii lui: Iisus, Mantuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, pus intre talharii lumii!!! Iisus a primit si a tacut, caci a venit, doar, sa „mantuiasca pe cei pacatosi“ (cf. Luca 5, 32 si 1Tim. 1,15).
Apoi, toate fiind gata, multimea a pornit la drum avand in frunte pe Iisus cu Crucea si centurionul roman. In urma, ostasii romani pentru ordine, iar in spate si pe delaturi, mai marii poporului Iudeu: arhiereii, farisei, carturar si batranii poporului iudeu care au strigat „ca dupa legea lor El (Iisus) trebuie sa moara“. Tot alaiul era inconjurat de multimea oropsita, in confuzie, si multi cu lacrimi in ochi. Golgota, dealul Capatanei, era dincolo de zidurile care inconjurau orasul Ierusalim. Multimea mergea incet, in urmarea Marelui condamnat la moarte - Iisus Hristos – cu Crucea omenirii in spate, simbolizand pacatele fiecarui om, pentru ca Domnul pasea anevoie, fiind istovit de bataile primite, precum am vazut.
Toti priveau spre Invatatorul si Mantuitorul lor si al lumii, vazandu-L atat de schimbat, cu fata plina de sudori si sange din bataile primite, de la coroana de spini care Ii patrunse pielea Capului Sfant al Domnului Iisus! Istovit, Iisus a simtit nevoia sa se odihneasca o clipa ca Om, dar cei din jurul Sau Il lovira si I-au cerut sa se grabeasca. Atunci Domnul Iisus a cazut sub povara Crucii care purta pacatele omenirii. Vazand ca a cazut sub povoara Crucii, si ca drumul pana la Dealul Golgotei nu este asa de scurt, si ca ar putea muri poate pe drum, inainte de a ajunge pe Dealul Golgotei, ostasii romani au silit pe Simon Cirineanul, un om ce venea de la camp, tatal lui Alexandru si a lui Ruf, sa-L ajute sa duca Crucea (cf. Marcu 15,21).
Pentru romani Crucea era o umilire si o injosire. Astfel, ei nu au luat Crucea lui Iisus, dar s-au ingrijit sa puna pe altcineva s-o duca, ca sa-si poata indeplini ordinul primit pentru rastignirea lui Iisus. Asa au pierdut ostasii romani prilejul sfant de a fi primii purtatori de Cruce, si a devenit Simon Cirineanul, un taran nevinovat care venea de la tarina, primul purtator de Cruce, care a ramas in constiinta istoriei. Odata Crucea luata, Iisus, pasea alaturi de Simon Cirineanul, istovit, suferind, indurerat, obosit si stergandu-si sudorile si sangerarile de sub coroana de spini care Il patrunsese. Toate sub chinurile care le indura pentru mantuirea noastra, pentru mantuirea tuturor ce vor crede in Dumnezeu.
Asa Domnul a putut sa vada partea din multime care se bucura si partea care plangea, zicand: „Si intorcandu-se catre ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Ma plangeti pe Mine, ci pe voi plangeti-va si pe copiii vostrii. Caci iata vin zile in care vor zice: Fericite sunt cele sterpe si pantecele care n-au nascut si sanii care nu au alaptat! Atunci vor incepe sa zica muntilor: Cadeti peste noi; si dealurilor: Acoperiti-ne. Caci daca fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?“ (Luca 23,28-31). Aici vedem, cum Domnul Iisus si in acea suferinta a cautat sa dea invataturi, cu privire la vremurile ce vor veni ca urmare a necredintei oamenilor.
Rastignirea pe Golgota.
„Si cand au ajuns la locul ce se cheama al Capatanei (in evreieste Golgota), L-au rastignit acolo pe El si pe facatorii de rele, unul de-a dreapta si altul de-a stanga“ (Luca 23,33). Dupa suferintele Domnului pe Drumul Crucii spre Golgota rastignirii, iata-i, pe toti ca au ajuns acolo, sa implineasca Drama Unica in istoria omenirii, a rastignirii - Fiului lui Dumnezeu si Fiul Omului, Iisus Hristos!!!, o Drama dincolo de lacrimi!!!
Pregatirea pentru rastignire a lui Iisus, a constat, in: dezbracarea de hainele Lui, care apoi au urmat sa revina celor care L-au rastignit; pregatirea piroanelor pentru a fi batute in mainile si picioarele lui Iisus, care urma sa fie rastignit; punerea si asezarea lui Iisus pe Cruce; baterea cuielor piroane in mainile si picioarele lui Iisus pentru stabilitatea corpului Sfant al Domnului; punerea coroanei de spini pe Capul Sfant al Domnului si Ridicarea Crucii in sus cu Iisus batut in piroane, caci cuiele nu puteu tine asa bine corpul!!!
Din locul cuielor, in mainile si picioarele lui Iisus, si a spinilor din coroana care strabatuse capul, Sangele din Trupul Sfant al Domnului, a inceput sa curga pe Cruce, ajungand pe pamant!!! Asadar, fruntea luminoasa a Domnului era patrunsa de spini si in sangerare pe fata-I Sfanta, mainile Sfinte a lui Iisus care binecuvantase multimile de oameni spre viata, vindecase atatea dureri si mangaiasera atatea suferinti, care luasera copiii in bratele-I Sfinte, care inmultise painile in pustie pentru a da de mancare celor flamanzi, care au ridicat pe cei morti cand i-a inviat si picioarele cu care a strabatut pamantul peste tot, si Galilea neamurilor, sfintindu-l prin calcarea sfintelor picioare a Domnului, acum, sangerau!!! Aceasta au facut oamenii necredintei in Dumnezeu, atunci si intotdeauna in istorie. In acelasi timp, alti ostasi se ocupau cu pregatirea pentru crucificare a celorlati ce urmau sa fie rastigniti, de-a dreapta si de-a stanga lui Iisus.
Ridicarea Crucilor in sus cu cei rastigniti.
„Si cand L-au rastignit era ceasul al treielea. Si vina Lui era scrisa deasupa: Regele Iudeilor. Si impreuna cu El au rastignit doi talhari: unul de-a dreapta si altul de-a stanga Lui. Si s-a implinit Scriptura care zice: Cu cei fara de lege s-a socotit“ (Marcu 15,25,-28). Deci, la ceasul al treielea din zi, Crucea lui Iisus era ridicata in sus, cu inscriptia deasupra in trei limbi: evreieste, latineste si greceste: „Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor“, iar de-a dreapta si de-a stanga crucile cu ceilalti rastigniti. Inscriptia deasupra Crucii arata vina celui rastignit. Citind iudeii: „Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor! Au ramas ofensati: Cum, adica, chiar si de acolo, din inaltul Crucii, Iisus Hristos, sa stapaneasca peste ei? De aceea i-au cerut lui Pilat sa schimbe ce a scris. Dar Pilat a hotarat, ca macar de data aceasta sa nu asculte de ei, si le-a zis: „Ceea ce am scris, am scris“. Si nimeni nu a cutezat nici pe Golgota sa schimbe ceea ce a scris Pilat, desi el nu era acolo.
Istoria ne spune ca rastignitii puteau ramane pe cruce multa vreme. Chinuirile din partea celor ce i-au rastignit erau ingrozitoare, incat moartea era dorita. In afara de Iisus, la ceilalti rastigniti le-a zdrobit fluierele picioarelor! De aceea, unii chiar cereau moartea ca pe o izbavire de chinuri. Pentru Domnul Iisus aceste chinuri au durat aproape trei ceasuri, incepand de la amiaza. Destula vreme ca neamul ales sa-si aleaga cuvintele de dispret, pe care providenta le-a pastrat, iar istoria le-a consemnat si nu le-a uitat niciodata.
Dar mai presus de toate, se ridica peste veacuri si secole cu ecoul cel mai puternic, dezlegarea de iertare pe care Iisus a rostit-o din inaltul Crucii Golgotei, dupa ce L-au rastignit, zicand: „Iar Iisus zicea: Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac“ (Luca 23,34). Aceasta numai Iisus a putut-o zice in istorie, celor care Il rastignim in fiecare zi prin pacatele necredintei noastre precum cei de atunci!
Hulirea lui Iisus pe Cruce din partea trecatorilor si a liderilor iudei. „Iar trecatorii Il huleau, clatindu-si capetele. Si zicand: Tu, Cel ce darami Templul si in trei zile il zidesti, mantuieste-Te pe Tine Insuti! Daca esti Fiul lui Dumnezeu, coboara- Te de pe cruce! Asemenea si arhiereii, batandu-si joc de El, cu carturarii si cu batranii, ziceau: Pe altii i-a mantuit, iar pe Sine nu poate sa se mantuiasca! Daca este regele lui Israel, sa se coboare acum de pe cruce, si vom crede in El. S-a increzut in Dumnezeu: Sa-L scape acum, daca-L vrea pe El! Caci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu“ (Matei 27,39-43).
Din aceste cuvinte de hula se poate vedea rautatea, intunecimea mintii si a sufletelor tuturor celor care Il huleau pe Iisus, atat dintre trecatori cat si dintre liderii iudei care erau prezenti. Daca Iisus se cobora de pe Cruce: Cine platea pretul rascumpararii neamului omenesc din moartea pacatelor? Cine aducea Jertfa de Rascumparare a omului din pacat? Cine murea in locul lor si in locul fiecarui om, din toate generatiile, pentru a-l salva pe omul nelegiuirii de la moartea in pacate? Daca Iisus se cobora de pe Cruce, Cine ar fi inviat a treia zi, cand cu moarte pe moarte calcand a daruit viata lumii Sale?
Asa se vede cum omul din toate timpurile cere bravuri omenesti, ca sa poata vedea si intelege ca cineva este tare. Asa priveste omul in marginirea lui. Asa cere omul fara sa gandeasca in viitor cu perspectiva eterna. Asa cere omul tuturor timpurilor in intunecimea mintii lui, care nu asteapta sa treaca noaptea gandirii sale ca sa vina ziua cu mai multa lumina sa poata intelege si el ceva. Asa se sorteste omul in fiecare zi diavolului cu intunericul sau si nu se daruieste luminii divine spre mantuire.
La fel L-au hulit pe Iisus, Cel rastignit pe Cruce de ei: arhiereii, carturarii si batranii poporului, zicand: „Daca este regele lui Israel, sa Se pogoare de pe Cruce, si vom crede in El“ (cf. Matei 27,43). Minunile si Invierile din morti care le-a facut Iisus, nu erau destule ca sa creada in El, le trebuiau bravuri omenesti sa se coboare de pe cruce. Ce intunecime a mintii si a judecatii. Dar arhiereii, carturarii si batranii sunt cu atat mai vinovati in fata istoriei si a Dreptei judecatii cu cat cunosteau Scripturile si au instigat poporul la rastignirea lui Iisus. Au omorat pe Iisus impotriva Poruncii lui Dumnezeu: „Sa nu omori!“ Iata, ce zice Scriptura ca au facut ostasii romani de langa Cruce: „Si Il luau in ras si ostasii care se apropiau, aducandu-I otet“ (Luca 23,36). Cel putin acestia nu stiau nimic. Ca dupa putin timp, un sutas roman vazand ce s-a intamplat a marturisit adevarul ce a ramas in istoria omenirii, cand a zis:„Cu adevarat Fiul lui Dumnezeu era Acesta“.
Mantuirea talharului de-a dreapta in hulele celorlati!
„Iar unii dintre facatorii de rele rastigniti, Il hulea zicand: Nu esti Tu Hristosul? Mantuieste-Te pe Tine Insuti si pe noi. Si celalat, raspunzand, il certa, zicand:Nu te temi tu de Dumnezeu, ca esti in aceeasi osanda cu El? Si noi pe drept, caci noi primim cele cuvenite dupa faptele noastre; Acesta insa n-a facut nici un rau. Si a zis lui Iisus: Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni in imparatia Ta. Si Iisus i-a zis: Adevarat graiesc tie: astazi vei fi cu Mine in rai“ (Luca 23,39,-43). Asa a avut loc mantuirea talharului de-a dreapta lui Iisus, marturisind vinovatia si osanda lor pe drept si declarand solemn nevinovatia Domnului Hristos, cu riscul altor chinuri ce puteau sa-i aduca cei ce l-au rastignit, si in Cuvintele lui Iisus Mantuitorul, cand a zis: „Adevarat graiesc tie: astazi vei fi cu Mine in rai“ (cf. Luca 23,43). Asa si astazi, intr-o lume de pacat si faradelege a inceputului de secol 21, in care traim, multi se pot mantui prin sinceritatea si spovedania pacatului, asemenea talharului rastignit de-a dreapta lui Iisus. Deci, sa nu uitam: Baraba a fost eliberat si Iisus condamnat in locul lui, iar talharul de pe cruce mantuit si Iisus rastignit! Ce taina mare, frate cititorule. Ce zici? Nu-i asa?
Cine a ramas langa Crucea lui Iisus dintre ai Sai?
„Si stateau langa Crucea lui Iisus, mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena. Deci Iisus vazand pe mama Sa si pe ucenicul pe care il iubea stand alaturi, a zis mamei Sale: Femeie, iata fiul tau! Apoi a zis ucenicului: Iata mama ta! Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine“ (Ioan 19,25-27).
Iubirea Maicii Domnului pentru Fiul ei – Iisus - nu a cunoscut nici o frica, ceea ce a facut sa-L insoteasca pe Fiul ei peste tot, ramanand langa Crucea lui Iisus pe Golgota cu orice risc. Nu poate fi un exemplu de mama mai presus, ca exemplul de viata, iubire si devotament al Maicii Domnului Iisus. Grija si iubirea Fiului ei – Iisus – s-a aratat in incredintarea Mamei Sale in grija ucenicului Ioan, prin cuvintele: „Mama, Iata fiul Tau!“ si lui Ioan: „Iata mama ta!“ Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine“ (cf. Ioan 19,26-27).
Acest exemplu de iubire si de grija a Maicii Domnului si a Fiului ei Iisus trebuie urmat in viata de familiile crestine, in relatiile dintre parinti si copii. Aceasta incredintare a mamei Sale din partea lui Iisus, in grija ucenicului Ioan dovedeste ca, Fecioara Maria NU a mai avut copiii, iar unde se vorbeste in Scriptura de fratii Domnului, este vorba de verisorii lui Iisus, la care atunci li se mai spunea si frati. Pentru edificare sa cercetam istoria timpurilor la popoare.
Impartit-au hainele Mele lorusi, iar pentru camasa Mea au aruncat sorti. „Dupa ce au rastignit pe Iisus, ostasii au luat hainele Lui si le-au impartit in patru parti, fiecarui ostas cate o parte, si camasa. Dar camasa era fara cusatura, de sus tesuta in intregime. Deci au zis unii catre altii: Sa nu o sfasiem, ci sa aruncam sorti pentru ea, a cui sa fie. Asa s-a implinit Scriptura care zice: Impartit-au hainele Mele lorusi, si pentru camasa Mea au aruncat sorti. Asadar ostasii acestea au facut“ (Ioan 19,23-24).
Deci, iarasi putem vedea adeverirea Scripturilor prin care Dumnezeu a prevazut si a prevestit cu mult inainte: ce vor face ostasii romani cu hainele lui Iisus si cum o sa traga sorti pentru camasa Domnului. Cartea „Camasa lui Iisus“ si Filmul il recomand tuturor pentru multe edificari.
Intuneric s-a facut peste tot pamantul!
„Si era acum ca la ceasul al sasalea si intuneric s-a facut peste tot pamantul pana la ceasul al noualea, Intunecandu-se soarele; iar catapeteasma templului s-a sfasiat pe la mijloc“ (Luca 23,44-45).
Prin aceasta Sf. Scriptura, providenta Divina, adica purtarea de grija a lui Dumnezeu, descopera tuturor generatiilor omenirii, evenimentul ingrozitor ce s-a intamplat la rastignirea lui Iisus! Adica, asezarea intunericului peste tot pamantul, vreme de trei ceasuri, de la ceasul al sasalea pana la ceasului al noualea. Deci, chinurile si suferinta lui Iisus pe Crucea Golgotei a durat trei ore, de la ceasul al treielea pana la ceasul al sasalea, cand a avut loc intunecarea pamantului prin intunecarea Soarelui (cf. Luca 23,44-45).
In continuare, iata Scriptura care ne prezinta ce s-a mai intamplat in timpul intunecarii pamantului prin intunecarea Soarelui pe cer: „Iar Iisus strigand, iarasi cu glas mare, si-a dat duhul. Si iata, catapeteasma templului s-a sfasiat in doua, de sus pana jos, si pamantul s-a cutremurat si pietrele s-au despicat; Mormintele s-au deschis si multe trupuri ale sfintilor adormiti s-au sculat. Si iesind din morminte, dupa Invierea Lui, au intrat in cetatea sfanta si s-au aratat multora. Iar sutasul si cei ce impreuna cu el pazeau pe Iisus, vazand cutremurul si cele intamplate, s-au infricosat foarte, zicand: Cu adevarat Fiul lui Dumnezeu era Acesta“ (Matei 27,50-54).
Toate aceste evenimente ingrozitoare, putem vedea, ca s-au intamplat in timpul intunecarii Soarelui si a pamantului, a strigatului Domnului pe Cruce si a clipei cand Iisus si-a dat Duhul in mainile Tatalui ceresc! Acele evenimente, unice in istorie, au dovedit si dovedesc, in toate generatiile omenirii, dumnezeirea lui - Iisus Hristos - in fata necredinciosilor istoriei tuturor timpurilor. De retinut: Atentie necredinciosilor! Trezire cu o clipa mai devreme, pana ce Soarele nu se intuneca, pamantul nu se cutremura si pietrele nu se despica sa cada peste om!
Ceva foarte important. Nicaieri nu se consemneaza in istorie, ca la acele evenimente, aratate mai sus, cineva a murit, sau un alt rau I s-a intamplat, cum de obicei se intampla la evenimente de cutremure. A murit, doar, Iisus pe Cruce, ca Om, care si-a dat viata pentru mantuirea omului. Dinpotriva au avut loc invieri din morti! Adevaruri consemnate de Evanghelisti si analele istoriei vremii. Ceva unic, iarasi, de retinut: La moartea nici unui om pamantean, NU s-au intamplat atatea evenimente in natura Universului Fizic, ca la rastignirea si moartea lui Iisus.
Cu adevarat Fiul lui Dumnezeu era Acesta!
Evenimentele de sus aratate, aflam ca au determinat pe cei ce le-au vazut de langa Crucea lui Iisus, sa afirme, dupa Scriptura care zice: „Iar sutasul si cei ce impreuna cu el pazeau pe Iisus, vazand cutremurul si cele intamplate, s-au infricosat foarte, zicand: Cu adevarat Fiul lui Dumnezeu era Acesta“ (Matei 27,54).
Ferice de aceia, frate cititorule, care in toate vremurile se vor trezi inainte de evenimentele catastrofale, care le aduce necredinta si pacatul in viata oamenilor din diferite locuri pe fata pamantului, si sa zica: Cu adevarat Fiul lui Dumnezeu este Iisus Hristos, Mantuitorul nostru si al lumii intregi. Atunci evenimentele catastrofale de trezire din moartea pacatelor NU vor avea loc, si Soarele divin va lumina viata lor si a intregului Univers, in calatoria cu Credinta spre malurile Marii Sfinte si Vesnice cu Iisus Biruitorul mai departe in viitor.
Si nefericiti raman aceea, din toata istoria, care nu se intorc la Credinta in Dumnezeu nici in „ceasul al unsprezecelea“, ca cei ce L-au Judecat pe Iisus si L-au condamnat la moarte si rastignire, nevinovat, despre care Scriptura nu prezinta ca s-au intors nici cand Soarele s-a intunecat sa creada in Iisus pe care L-au rastignit si a Inviat din morti! Istoria descopera ca viata si sfarsitul celor care L-au condamnat la moarte pe Iisus si L-au rastignit a fost mai mult decat tragic, si nu numai a lor ci si a urmasilor.
Astazi, omul este martorul atator catastrofe care se intampla in lume si putini vorbesc Adevarul si pun degetul pe rana pacatului si a necredintei ca si cauza a catastrofelor. Vorbesc, zicand: mama naturii etc. Si mor atatia sub valurile apelor si cutremurele de pamant care vin din cauza necredintei si a pacatului de tot felul.
Mor atatia fara painea cea de toate zilele. Vin vremuri de foamete peste popoare si peste cei ce au avut din belsug in multe tari, si tot nu se intorc la Dumnezeu. Guvernele popoarelor, dimpotriva, croiesc mai departe drumuri in istorie fara Dumnezeu. „Nihil Sine Deo“ nu mai este valabil pentru omul vremurilor moderne, a stiintei omenesti, a globalizarii si secularizarii, rapide, spre vremurile apocaliptice ale distrugeri. Dureros si Trist, dar Adevarat!!! Se petrec sub ochii nostrii. Iisus a zis: „Ce va zic voua, zic tuturor: Vegheati!“ (Marcu 13, 37), deci, sa priveghem si sa ne rugam neincetat cu Credinta in Dumnezeul Salvarii si al Mantuirii in Hristos Iisus.
Iisus Si-a dat Duhul in mainile Tatalui.
„Si Iisus, strigand cu glas mare, a zis: Parinte, in mainile Tale incredintez duhul Meu: Si acestea zicand Si-a dat Duhul“ (Luca 23,46). Asa prezinta Evanghelistul Luca ca Iisus Si-a incredintat Duhul in mainile Tatalui, despre Care a vorbit cu atata iubire cat a fost in aceasta lume si viata. Iar Tatal ceresc, Care L-a nascut din sanurile Sale, mai inainte de orice vreme, si la trimis in lumea aceasta prin nastere din Fecioara Maria, in urma zamislirii de la Duhul Sfant, pentru salvarea omului si a Universului, L-a primit cu Dragostea care a avut-o la Tatal din totdeauna. Dumnezeu Tatal, pe care Fiul, Iisus Hristos, ni L-a descoperit in Treime, impreuna cu Fiul si cu Duhul Sfant, a marturisit ca Iisus este Fiul Sau, zicand: Acesta este Fiul Meu, Cel iubit, intru care am binevoit, de acesta sa ascultati.
Cele sapte vorbiri a lui Iisus din inaltul Crucii Golgotei.
„Iar Iisus zicea: Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac“ (Luca 23,34).
„Si Iisus i-a zis: Adevarat graiesc tie: astazi vei fi cu Mine in rai“ (Luca 23,43).
„Deci Iisus, vazand pe mama Sa si pe ucenicul pe care il iubea stand alaturi, a zis mamei Sale: Femeie, iata fiul tau! Apoi a zis ucenicului: Iata mama ta! Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine“ (Ioan 19,26-27).
„Iar in ceasul al noualea a strigat Iisus cu glas mare, zicand: Eli, Eli, lama sabahtani! Adica, Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?“ (Matei 27,46 si Marcu 15,34).
„Dupa aceea, stiind Iisus ca toate s-au savarsit acum, ca sa se implineasca Scriptura, a zis: Mi-e sete“ (Ioan 19,28).
„Deci dupa ce a luat otetul, Iisus a zis: Savarsitu-s-a. Si plecandu-si capul Si-a dat Duhul“ (Ioan 19,30).
„Si Iisus, strigand cu glas mare, a zis: Parinte, in mainile Tale incredintez duhul Meu. Si aceasta zicand Si-a dat duhul“ (Luca 23,46).
Aceste adresari si vorbiri tainice le-a rostit Domnul Iisus din inaltul Crucii Golgotei: catre omenire ca, o iarta; catre talharul de-a dreapta ca, va fi cu El in rai; catre mama Sa Maria si ucenicul iubit Ioan, caruia i-a incredintat Mama; catre Dumnezeu Tatal, ca sa nu-L paraseasca cu omenirea pe care o mantuia in suferinta Sa, pentru ca L-au rastignit; iarasi catre omenire ca, Ii este sete; tot catre omenire, anuntand-o, ca, Savarsitu-s-a; si catre Tatal, ca in mainile Sale Isi da Duhul.
Multi au cautat sa explice intelesul tainic al Cuvintelor lui Iisus de pe Cruce si s-au poticnit tot atat de multi, cand au cautat sa explice mai ales Cuvintele Domnului, cand a zis: „…Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?“ Cuvintele nu se pot lua si explica adliteram, ci intr-un context Biblic foarte mare, pentru ca stim un lucru incontestabil: ca Dumnezeu Tatal niciodata nu Si-a parasit Fiul, ci au lucrat impreuna, din iubire, la planul de mantuire si salvare a omului din moartea pacatelor sub robia diavolului. Iar Iisus a zis ucenicilor, cand le-a spus: ca toti Il vor parasi, ca nu va fi singur ci Tatal va fi cu El, dupa Scriptura care ne reveleaza, zicand: „Iata ca vine ceasul, si a si venit, cand veti fi risipiti fiecare la ale lui; si pe Mine Ma veti lasa singur; dar nu Sunt singur, caci Tatal este cu Mine“. (Ioan 16,32). Astfel, in viitor doresc sa scriu un Articol cu cele Sapte vorbiri a lui Iisus de pe Cruce, in prezentarile Sfintilor Parinti. Pana atunci este bine sa le memorizam.
(continuare in numarul viitor)
Preot Paroh Aurel Sas
Biserica Ortodoxa Romana Sf. Gheorghe
Las Vegas, Nevada