Mal, apa statuta, animale moarte, oameni cu chipuri impietrite de neputinta, pompieri antrenati intr-un du-te-vino, autoritati locale, judetene ori cate vreun ministru pe rol de bun samaritean alcatuiesc tabloul ce ti se infatiseaza in fata ochilor daca apuci sa ajungi la Radauti Prut, localitatea cea mai afectata de furia apelor. In miez de noapte, Prutul a patruns, asemenea unui hot, in curtile si gradinile oamenilor. Satul arata acum ca dupa un razboi. Un razboi in care apa a iesit invingatoare.
Pana in ultima clipa, satenii din Radauti Prut nu au vrut sa creada ca apele vor intra peste ei. Stiau ca la Baranca (Hudesti), Prutul a inundat casele, dar puhoaiele incepusera sa scada. Experientele traite la inundatiile anterioare, de prin 1969 au cantarit destul de greu, oferindu-le oamenilor acea siguranta de care se puteau agata. Nu i-a rabdat inima sa isi ia lumea in cap si sa lase gospodariile in voia sortii. „Toti localnicii faceau comparatie cu inundatiile din 1969”, precizeaza colonelul Radu Anton, seful ISU Botosani. Retraieste momentele catastrofei si il incearca un gust amar. Nenorocirea putea fi evitata. Nu trebuia decat un pic de implicare din partea autoritatilor locale. El si-a facut datoria. L-a anuntat pe primar cu trei zile inainte de viitura sa evacueze oamenii din calea apelor, dar acesta a crezut ca e de gluma. Echipele de interventie au avertizat ca Prutul creste cu 57-60 cm pe ora. Dar in noaptea cu pricina, Viorel Nichiteanu, cel caruia satenii i-au acordat increderea la alegerile locale, a pus mai presus interesul personal. Era la o nunta cand viitura s-a napustit peste sat. „Multi erau la nunta, de acolo i-au luat”, spune Elena Bascu, una dintre sinistrate. La inceput, cand apa era pana la genunchi, echipele de interventie au evacuat persoanele, perpedes, apoi cu masini mici si in cele din urma cu camioanele, barcile si elicopterul.
«Oamenii sunt in soc posttraumatic»Apele s-au retras in cele din urma si au permis atat salvatorilor, cat si satenilor sa evalueze pagubele. De la intrarea in sat nimic nu tradeaza dezastrul ce a cutremurat nu demult asezarea. Pe masura ce inaintezi spre inima localitatii, un tablou sinistru incepe sa ti se deruleze privirii. Oamenii apatici, inca nauci de nenorocirea ce i-a lovit, reactioneaza fiecare in felul sau. Case chircite sub furia naturii dezlantuite, ajunse ruine, recolte inecate de ape, bunuri distruse in totalitate, doar cu asta au mai ramas cei din Radauti Prut. Cu cerul drept acoperis deasupra capului, fara haine, mobila, fara o lingura sau o furculita. O perspectiva mai mult decat sumbra, pe care nimeni nu si-ar dori-o. „Fiecare reactioneaza in felul sau. Oamenii inca sunt in soc posttraumatic. Abia acum au inceput sa reactioneze”, spune colonelul Anton cu compasiune, dar si doborat fizic de zilele nedormite intru ajutorarea semenilor. A facut tot ce se putea omeneste pentru a le alina suferintele.
«Nu ne-a anuntat nimeni»Ulitele satului sunt brazdate de masini cu ajutoare si localnici inarmati cu carucioare. Unde oamenii nu pot veni sa isi ia apa, alimente si haine, vin salvatorii la ei. Pe Costache Ionescu, un batran de 81 ani, l-am gasit la poarta casei vecinilor. In sant, cu picioarele incretite de apa isi spala singura pereche de pantaloni plina de mal pe care a mai putut-o recupera din ape. Casa i-a fost distrusa in totalitate. „Stau dincolo de strada. Am pierdut totul. Asa inundatii n-au fost de cand lumea. Cu o seara inainte am auzit la televizor ca vine Siretul mare. De Prut n-au spus nimic. Nu ne-a anuntat nimeni, ca sa fugim mai la deal”, povesteste batranul. De alaturi, vecinii isi frang mainile a disperare si neputiinta. Oameni foarte gospodari de altfel si-au vazut in cateva ceasuri dus pe apa tot avutul strans cu munca si sudoare o viata. Congelatorul, frigiderul, recolta, pasarile, hainele, toate s-au facut una cu pamantul. „Nu credeam ca am sa apuc sa traiesc asa o nenorocire. Au fost inundatii si in 1969, dar apa a ajuns doar pana la ceardac. Acum a fost mai mare de jumatate de metru in casa. Totul ne-a distrus. Faina de grau, tarata, graunte s-au imputit. Asteptam sa vina sa ne ia focarul asta din curte. Am apucat sa salvez doar porcul cu barca. Aveam o suta de pasari. Am ramas doar cu vreo zece. Cand am revenit, am gasit ratele pe acoperis. Si acuma caraie intr-una”, se plange Georgeta Bujnita (71 ani). Profund marcata, femeia sta acum cu grija sa nu i se prabuseasca de tot casa: „Ia te uita, c-a crapat. Se rupe casa”.
«Salut avere, calicul pleaca»Pret de cateva case mai la vale, Ecaterina Simion (foto dreapta), o batranica de 81 ani, priveste in gol spre ulita. In spate, nici nu mai are putere sa se uite. Casuta ei e un morman de ruine. Ingaima vorbe doar de ea stiute. Este singura. Fata in fata cu nenorocirea. Sotul i-a murit acum sapte ani, iar copiii locuiesc in Timisoara. Era in casa cand au navalit apele. A apucat sa scoata doar porcul din ograda: „Cand m-am intors sa mai scot ceva: branza, oala cu jumari, apa era pana la genunchi. Am fugit. Mi-a fost frica. Eu, baba batrana, poate ma impiedicam si ma inecam. Asa ca mi-am spus: Salut avere, calicul pleaca”. Data trecuta a venit apa, dar s-a oprit la sosea. Acum, spune femeia, apa a intrat in curte, a ajuns pana la contor, iar in alte parti a fost cat casa. In prezent, Ecaterina Simion doarme pe unde apuca. „Unde ma primeste, acolo ma duc. De-acuma unde o sa ne ia, de mana ne ducem, ca la gradinita.” Un ales botosanean cand a aflat de inundatii a dat fuga prima data sa vada daca nu i s-a inundat casa de vacanta.
Aida Roman - Gardianul