Fericirea Divina in suflet o port
Ca un tezaur doar de mine stiut,
Iar pe-a vietii carare, credinta suport
Imi este taria sigurantei in necunoscut!...
Desi uneori, tare-as dori, ca sa zbor,
Spre Tara mantuirii eterne, prin Har,
Sa traiesc in Cer, unde nu-s calator,
Ci salvat prin Darul lui Isus, La Calvar!
Dar si-aici, pe pamant, am bucurie,
Cand ma inunda lumina sfanta de Sus
Ce ma face sa am cereasca armonie
Ce mi-a daruit-o, prin credinta, Isus!
Si ce bine e, cand stai linistit in Lumina,
Chiar de-n jur e ceata sau gros intuneric,
Cand inima ta de pace sfanta ti-e plina
Si Isus iti este, in viata, un Bun Sfetnic!
Amice, n-ai vrea si tu, chiar acuma sa vii
La Isus, speranta si pacea noastra divina,
Ca, prin credinta, sa ai fericirea-n Lumina
Si-n suflet sa te inunde Harul cu bucurii?
Sensurile semantice ale cuvantului „optimism“ (fr.optimisme, germ.Optimismus) sunt adanci si diverse. Voi evidentia doua din aceste sensuri. Prin aceste opt sunete, redate in scris, in limba romana, prin cele cinci consoane si trei vocale, se exprima, in primul rand, o „conceptie potrivit careia in lume, binele precumpaneste asupra raului“, iar in lumea existenta poti gasi partea buna si pozitiva a lucrurilor si sa fii multumit, si chiar fericit. Deci, in antonimie cu „pesimismul“, „optimismul“ reda conceptia asupra vietii de incredere in viitor si in oameni, dar mai ales: o credinta activa, puternica si neclintita in Dumnezeu, Arhitectul Universului si a omului, ca o coroana a creatiunii.
Al doilea sens al cuvantului „optimist“ este legat de preferinta de a vedea partile bune si pozitive ale realitatii inconjuratoare si ale oamenilor.
La prima vedere, ar parea ca optimismul ar fi exprimarea receptionarii realitatii inconjuratoare, incluzand si relatiile, cat si trasaturile umane prin niste „ochelari cu lentile“ de diferite dioptrii, dar vazand si accentuand partile pozitive si mai luminoase, putandu-se ajunge chiar la o „iluzie pozitiva“ in reflectarea realitatii.
Sa ne imaginam cunoscutul experiment psihologic folosit pentru a demonstra modul de reactionare la perceperea realitatii prin optimism sau prin opusul acestuia: prin pesimism. Se ia un pahar umplut pe jumatate. Optimistul va privi imediat la apa din paharul pe jumatate plin. Pesimistul va sesiza partea jumatatii goale de apa a paharului.
Adevarul este ca nu este usor de facut o distinctie categorica intre cele doua conceptii, atitudini sau vederi. De multe ori, optimismul si pesimismul se impletesc, se completeaza sau se ciocnesc, incat este nevoie de studiere si de observare mai adanca si mai atenta a oamenilor si a realitatilor din jurul nostru, inainte de a face clasificari, caracterizari sau impartiri pe categorii. Aceeasi persoana poate fi, in anumite momente, vesela, multumita si fericita, vazand, pentru clipele acelea totul in roz, ca dupa doar putin timp, sa vezi cum apare melancolia, durerea, tristetea, nefericirea, pe fata si in comportarea ei.
Nu am intentia sa analizez cele doua sintagme lingvistice, cu sensurile lor lexicale, nici sa dau multe exemple din anliza psiho-pedagogica a unor elevi din scolilele unde am functionat, nici a unor persoane ce le-am intalnit in viata, vazandu-le in ipostaze pozitive si optimiste, ca sa le vad si in starile lor mai nefericite si triste.
Am subliniat din titlu intentia mea, ca sa arat puterea optimismului de a trai mai mult cu zambetul pe obraz, cu cantecul in suflet, cu o sanatate inviorata prin atitudinea pozitiva si increderea in Dumnezeu, care este sursa fericirilor omului pe pamant.
Am pus titlul „ Puterea optimismului“, ca sa reliefez adevarul cert ca optimismul poate fi un leac deosebit de bun pentru buna stare a sanatatii fizice, spirituale si morale a omului. Au ajuns la aceasta cocluzie psihologi si medici, ca si oameni de stiinta, care prin experimente stiintifice, au constatat ca atitudinea emotionala si mentala are efecte extrem de pozitive asupra moralului si a starii de sanatate si a calitatii vietii oamenilor.
S-a constatat, prin experimentari stiintifice, ca printr-o atitudine activa si pozitiva la viata, avand credinta pozitiva ca totul va fi bine, ca din orice se pare rau poate sa iasa ceva bun, ca „dupa ploaie vine soare“, celulele din organism, in numar de milioane si milioane, primesc comanda din creier sa se energizeze, stimuland procesele fiziologice, care ajuta la producerea endorfinelor, care sunt „hormonii fericirii“.
Atitudinea negativa si pesimista, ilustrata prin limbajul impestritat cu forme verbale negative, de tipul: „nu pot“, „nu vreau“, „nu stiu“, „nu voi reusi“, „este greu“, „asa mi-e soarta“, „viata este grea“, „nu cred“ etc., prin care se exprima o stare de neputinta, de necredinta, de lene si chiar tradare a sistemului imun, pus de Dumnezeu in noi pentru autoaparare si lupta pentru sanatate, bucurie si fericire, comunica – prin creier – celulelor din corpul viu un mesaj de renuntare la lupta, prin care se slabeste starea fizica si spirituala a barbatului, a femeii, a tanarului sau a tinerei, si chiar a copilului cazut in plasa pesimismului „precoce“. Zic „precoce“, deoarece ne putem naste cu o predispozitie pentru starea optimista sau una pesimista. La aceasta, pot contribui conditiile familiale si din societate sau de trasaturile fiziologice, psihice si fizice ale unei personae.
Optimismul se merita sa fie invatat si practicat, pana intra in minte si-si aduce roadele intr-o atitudine si o gandire pozitiva, ale carei efecte uimitoare le intalnim mai ales in domeniul medical. Credinta in Dumnezeu poate asigura o gandire pozitiva in stare sa puna pe picioare, in sanatate si fericire, oameni bolnavi grav.
Acest proces de vindecare fizica, psihica si spirituala incepe cu alegerea constienta a lucrurilor frumoase si sanatoase din viata, sa-ti ai atentia si energia din tine folosita de aspectele pozitive din viata ta si a altora, hranind-ti vointa si credinta cu increderea ca si tu poti realiza lucruri ce ti se pareau, candva imposibile, ca poti munci, poti invata, poti fi bun, altruist, poti fi vesel, increzator in viitor... Un credincios lui Dumnezeu nu trebuie sa fie neincrezator in potentialul sau. Rasuna vocea unui om al lui Dumnezeu, cu un ton optimist: „Pot totul in Cristos care ma intareste!“. Aceasta este deviza ce unui optimist credincios i se potriveste!
Puterea optimismului este prezenta „in dispozitia sentimentala a omului de a vedea totul in bine, de a trece peste ceea ce este dureros, de a pastra increderea in puterea binelui si a frumosului“. Optimismul este o conceptie filozofica ce subliniaza valoarea vietii, care este un dar de la Dumnezeu.
Cred ca nu gresesc, cand afirm cu certitudinea, izvorata din credinta mea in Dumnezeu, ca optimismul poate ajuta pastrarii sanatatii fizice si morale, alungand batranetea deznadajduita si seaca de apa vie de izvor a vietii ce vine de la Tatal din Cer...
Am citit un studiu, realizat timp de sapte ani la o universitate din America, pe vreo 1.500 de pensionari. S-a constatat ca procesul de imbatranire este influentat de starea de sanatate, de mostenirea genetica, dar si de factori psihosociali. S-a observat clar ca persoanele mai varstnice cu o gandire si o atitudine pozitiva si-au mentinut sanatatea mai bine. Sentimentele si gandirea pozitiva ajuta la echilibrarea chimica a organismului si la increderea acestor pensionari ca se merita sa mai traiesti, bucurandu-se de viata...
Cuvantul joaca un rol deosebit in exprimarea gandurilor pozitive...
Puterea cuvantului in declansarea optimismului este nascuta si in gandurile mele, formulate prin idei, fiind stiute de mine si de Creatorul meu. Stiu ca, prin cuvintele mele, pot sa declansez chiar vindecarea, caci ii comand, prin creier, corpului meu sa actionize sanatos prin toate componenetele „uzinei vii“ de sub supravegherea sa. In felul acesta, gandul optimist, prin credinta, ma cupleaza la o viata optimista, care devine un leac la indemana mea... Stiu ca adevarata vindecare o face Dumnezeu, prin credinta ce o am in acest drum ce ma duce nu doar la lecuire, dar si la fericirea launtrica in sufletul meu. Gandul exprimat in cuvinte si in vorba sonora, tesuta din vocale si consoane, cu intonatii diverse, imi calauzeste vointa, punandu-mi in miscare toate motorasele vazute si nevazute din corpul meu, realizand aceasta opera de lecuire a mea –fizica si spirituala – si dandu-mi fericirea realului si a misterului ce-l port in mine, de la leagan pana la „Zborul final...“
Traiesc intr-o lume a zgomotelor si a vorbelor goale, iar cea mai perfida crima este logocidul – moarte prin cuvant – de care nu ma pot feri decat evitand locurile si oamenii care sunt fabricatori de asemenea periculoase arme meschine.
Adevaratul cuvant cu putere divina, printr-o credinta sfanta, este blandetea si dragostea, care devin medicament si viata, pentru un trai mai fericit, pe un drum ce duce la Cer: Locul pregatit de Regele meu, Frate mai mare...
Puterea optimismului este mare si-ar fi bine s-o ai si tu, cititorule, ca sa simti, in sufletul tau, fericirea si bucuria mantuirii, crezand din toata inima ca „Dumnezeu atat de mult a iubit lumea – deci si pe tine – ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica“, o viata din plin, fericita si fara lacrimi si dureri, ci plina de dragoste, de bucurie, de pace, de indelunga rabdare, de bunatate, de facerea de bine, de credinciosie, de blandete, de infranarea poftelor...
In sufletul optimistului credincios rasuna un cantec de bucurie si fericire, de recunostinta fata de Dumnezeu, prin versuri de psalm: „Domnul imparateste: sa se veseleasca tot pamantul, impreuna cu ostroavele cele multe!... Neprihanitilor, bucurati-va in Domnul si mariti prin laudele voastre sfintenia Lui! Strigati de bucurie catre Domnul, toti locuitorii pamantului! Slujiti Domnului cu bucurie, veniti cu veselie inaintea Lui. Sa stiti ca Domnul este Dumnezeu! El ne-a facut, ai Lui suntem: Noi suntem poporul si turma pasunii Lui!...“
In lumea aceasta debusolata si inecata in nefericire, in tristetea incurcata in pacatele apocaliptice, traind in teama de ziua de azi si de maine, exista oameni preafericiti si mantuiti: sunt mieii lui Dumnezeu, mereu fericiti, in bucurii sau dureri, in saracie si-n bogatie, in boala si-n sanatate: ei sunt optimistii credintei in Dumnezeu. Fiecare din acesti miei, cu sufletul inundat in Lumina si fericirea cereasca, poate intona cantecul optimistului crestin, cu bucuria mantuirii, din sufletul lui:
Rasaritul de soare ma-mbie la o viata mai sfanta,
Dandu-mi optimismul sa privesc mereu spre Cer,
Cand lutul din trupu-mi ma trage spre glia infranta,
Iar viata-mi se scurge-nconjurata-n divinul mister!...
Prof. Dumitru Buhai
E-mail: ProfBuhaiD@aol.com