(continuare din numarul precedent)
De la Anna la Caiafa.
„Si L-au dus intai la Anna, caci era socrul lui Caiafa, care era arhiereu al anului aceluia. Si Caiafa era cel ce sfatuise pe Iudei ca este de folos sa moara un om pentru popor“ (Ioan 18,13-14). Din aceste Scripturi rezulta ca dupa ce Iisus a fost arestat in Ghetsimani, asa precum am vazut, in puterea noptii, in toata brutalitatea, L-au dus mai intai in casa arhiereului Anna (cf. Luca 22,54), care era socrul lui Caiafa.
Iisus la arhiereul Anna.
Mai intai: Cine era Anna? El fusese arhiereu inainte. El era din Alexandria si il adusese la Ierusalim Irod pentru ca era partizanul politicii sale. Anna fusese vreme de sapte ani „mare preot“, astfel si-a pastrat si dupa aceea titlul si influenta care o avea asupra saducheiilor, care era un partid politic, a caror sef a fost. Apoi, mai era si socrul lui Caiafa, arhiereul anului acela din vremea lui Pilat. Desi precum am vazut ca nu era Anna arhiereul anului, s-a bagat sa faca el prima judecata pentru ca era un om siret si viclean care avea experienta manuirii nedreptatii. Evanghelistul Ioan este singurul care se ocupa de interogatoriul lui Anna.Vina nedreapta care a adus-o lui Iisus va constitui cap de acuzare pentru ceilalti judecatori nedrepti si mincinosi ai Domnului.
La arhiereul Anna, asadar, a avut loc prima interogare informativa a Domnului Iisus unde a fost lovit cu palma (cf. Ioan 18,22). Iata interogarea lui Iisus din partea lui Anna: Arhiereul Anna L-a intrebat pe Iisus despre ucenicii si despre invatatura Lui, iar Iisus i-a raspuns ca: a vorbit pe fata lumii si a invatat in sinagoga si in templu unde se adunau toti iudeii si nimic nu a vorbit pe ascuns, intrebandu-l Domnul: „De ce Ma intrebi pe Mine?“, si zicandu-i: „Intreaba pe cei ce au auzit ce le-am vorbit. Iata acestia stiu ce am spus Eu“ (cf. Ioan 18,19-21). In continuare Scriptura ne descopera, astfel: „Si zicand El (Iisus) acestea, unul din slujitorii, care era de fata, I-a dat lui Iisus o palma, zicand: Asa raspunzi tu arhiereului? Iisus i-a raspuns: Daca am vorbit rau, dovedeste ca este rau, iar daca am vorbit bine, de ce Ma bati?“(Ioan 18,22-23). Putem sa vedem cum Domnul Iisus a cautat sa le raspunda si sa-i lumineze, calauzindu-i spre adevar, dar rautatea diabolica din ei nu i-a lasat.
Se naste intrebarea: Iisus sa fie lovit cu palma, batjocorit, scuipat si lovit si cu pumnii?! Iisus care prin punerea manilor Lui a vindecat pe cei bolnavi! De ce frate cititorule? Din cauza pacatelor mele, ale tale si ale tuturor oamenilor, de la o margine a pamantului la cealalta!!! Lacrimi! Lacrimi! Si iarasi: Lacrimi! La infintit Lacrimi! Si tot nu ar fi deajuns pentru ca L-am rastignit pe Iisus, noi toti oamenii din toate generatiile!
Deci, arhiereul Anna negasind Domnului Iisus nici o vina, L-a trimis legat la Caiafa, arhiereul oficial al anului aceluia, care putea face Judecata si sa de-a sentinta, asa, Iisus Hristos, Salvatorul lumii, S-a lasat legat si dus, in puterea noptii, de la Anna la Caiafa, spre batjocura si judecata nedreapta pentru pacatele si vina omenirii.
Iisus dus la Caiafa arhiereul pentru judecata.
„Deci, Anna L-a trimis legat (pe Iisus) la Caiafa arhiereul“ (Ioan 18,24), unde a avut loc Faza Sinedriala de Judecata a lui Iisus, nedreapta si cu marturii mincinoase ca sa-L dea la moarte (cf. Marcu 14,55). Ceilalti Evanghelisti: Matei, Marcu si Luca, prezinta la fel ducerea la ariereul Caiafa, zicand: „Iar cei care au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa arhiereul, unde erau adunati carturarii si batranii“ (Matei 26,57; Marcu 14,53 si Luca 22,54).
Cautarea de marturii mincinoase impotriva lui Iisus!
„Iar arhiereii, batranii si tot sinedriul cautau marturie mincinoasa impotriva lui Iisus, ca sa-L omoare. Si nu au gasit, desi venise multi martori mincinosi...“ (Matei 26,59-60). Iar Evanghelistul Marcu, prezinta: „Ca multi marturiseau mincinos impotriva Lui, dar marturiile nu se potriveau“(Marcu 14,56).
Din aceste Scripturi rezulta ca a avut loc intocmirea unui Dosar de judecata a lui Iisus cu marturii si interpretari mincinoase, si nu un Dosar de judecata cu probe ale adevarului. De Justitie nici nu se poate vorbi, caci era calcata in picioare, si mai ales de oameni religiosi si cunoscatori a celor zece Porunci, printre care Porunca: „Sa nu ucizi“ (Iesire 20,13). Nicodim, mare invatat al legii, care fusese noaptea la Iisus, si a ascultat vorbirea Domnului despre „nasterea din nou“ (cf. Ioan 3,1-16), nu a fost acolo sa-i opreasca, si nici Iosif din Arimateia, care a mers la Pilat si a cerut sa ia trupul lui Iisus de pe Cruce si a luat parte la imbalsamarea si inmormantarea Domnului (cf. Luca 23,50-53), caci arhiereii Anna si Caiafa intrunise Sinedriul in ascuns noaptea, incalcand toate regulile si procedurile de Justitie.
Batjocorirea lui Iisus!
„Iar oamenii care Il pazeau pe Iisus, Il batjocoreau, batandu-L. Si acoperindu-I fata, Il intrebau, zicand: Prooroceste cine este cel ce Te-a lovit? Si hulindu-L, multe altele spuneau impotriva Lui“ (Luca 22,63-65). Iar Evanghelistul Matei prezinta si alte batjocuri la adresa Domnului Iisus, zicand: „Si au scuipat in obrazul Lui, batandu-L cu pumnii, iar unii Ii dadeau palme, zicand: Prooroceste-ne, Hristoase, cine este cel ce Te-a lovit?“ (Matei 26,67-68). Ce oameni josnici si diabolici a avut Sinedriul iudaic in aceea noapte! Nu sunt cuvinte in limbile pamantului sa poti exprima durerea Domnului Iisus in acele batjocuri.
VINERI, Aprilie 7, anul 30 dupa Hristos.
Judecata nedreapta in Sinedriu a lui Iisus in zorii diminetii.
„Si cand s-a facut ziua, s-au adunat batranii poporului, arhiereii si carturarii si L-au dus pe El in sinedriul lor“ (Luca 22,66).
Asadar, in seara si noaptea de Joi spre Vineri, a avut loc Cina de Taina; Rugaciunea lui Iisus in gradina Ghetsimani; si arestarea Domnului si toata hartuiala pana Vineri dimineata cand a inceput Judecata lui Iisus. Hartuiala a constat in faptul ca in puterea noptii L-au dus legat pe Iisus din Ghetsimani: de la Anna la Caiafa; de la Caiafa la Pilat; de la Pilat la Irod; si de la Irod la Pilat, iarasi, pentru condamnare la strigatele arhiereilor si carturarilor vremii.
Sinedriul iudaic din Ierusalim era forul suprem de judecata in vremea aceea. Asa au avut puterea oficiala si autoritatea sa-L judece pe Iisus. Tragedia era ca judecarea lui Iisus a fost cu marturii si interpretarii mincinoase pentru a-L da la moarte, dupa cum vom vedea in prezentarea Evanghelistilor. Ne amintim, caci Caiafa dupa invierea lui Lazar, de catre Domnul Iisus, a zis: „...Si Caiafa era cel ce sfatuise pe Iudei ca, este de folos sa moara un om pentru popor“ (Ioan 18,13-14). Deci, dupa arhiereul Caiafa, care era, cum spunem noi azi, presedintele Sinedriului, Iisus trebuia sa moara! Te sperii si te cutremuri cand citesti o astfel de istorie! Arhiereul Caiafa, presedintele Sinedriului, a incalcat si Legea morala si civila intrunind Sinedriul noaptea si netinand cont de nici o procedura de judecata dreapta. El era lipsit de demnitate si constiinta personala si nationala, el cauta sa ramana o sluga sireata si placuta lui Pilat pentru onorurile care le avea.
Judecata lui Iisus a inceput cu intrebarea: „Spune-ne noua daca Tu esti Hristosul. Si El le-a zis. Daca va voi spune, nu veti crede; Iar daca va intreb, nu-mi veti raspunde. De acum Fiul Omului va sedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu. Iar ei au zis: Asadar, Tu esti Fiul lui Dumnezeu? Si El a zis catre ei: Voi ziceti ca Eu sunt. Si ei au zis: Ce ne mai trebuie marturii, caci noi insine am auzit din gura Lui?“ (Luca 22,67-71).
Evanghelistul Matei prezinta ca, desi venise multi martori mincinosi nu gasise marturii, pana cand s-au ridicat doi: „Si au spus: Acesta a zis: Pot sa daram templul lui Dumnezeu si in trei zile sa-l cladesc. Si sculandu-se, arhiereul I-a zis: Nu raspunzi nimic la ceea ce marturisesc acestia impotriva Ta? Dar Iisus tacea. Si arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu, sa ne spui noua daca esti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.
Iisus i-a raspuns: Tu ai zis. Si va spun inca: De acum veti vedea pe Fiul Omului sezand de-a dreapta puterii si venind pe norii cerului. Atunci arhiereul si-a rupt hainele, zicand: A hulit! Ce ne mai trebuie martori? Iata acum ati auzit hula Lui. Ce vi se pare? Iar ei, raspunzand, au zis: Este vinovat de moarte. Si au scuipat in obrazul Lui, batandu-L cu pumnii, iar unii ii dadeau palme, Zicand: Prooroceste-ne, Hristoase, cine este cel ce Te-a lovit“ (Matei 26,60-68). Deci, iata, sentinta lui Iisus din partea arhiereului Caiafa si a Sinedriului, ca: „Este vinovat de moarte“ !!! (cf. Matei 26,66).
Iar Evanghelistul Marcu consemneaza, cu privire la martorii si la marturiile lor mincinoase, urmatoarele: „Arhiereii si tot sinedriul cautau impotriva lui Iisus marturie ca sa-L dea la moarte, dar nu gaseau. Ca multi marturiseau mincinos impotriva Lui, dar marturiile nu se potriveau. Si ridicandu-se unii, au dat marturie mincinoasa impotriva Lui, zicand: Noi L-am auzit zicand asa: Voi darama acest templu facut de mana, si in trei zile altul, nefacut de mana, voi cladi. Dar nici asa marturia lor nu era la fel“ (Marcu 14,55-59). Si in continuare Evanghelistul Marcu descrie la fel ca Iisus tacea, si la intrebarea: sa le spuna daca El este Hristosul, Fiul Celui binecuvantat..., iesirea din fire a arhiereului cu ruperea hainelor si determinarea celor prezenti sa spuna ca Iisus este vinovat si batjocurile care le aduc Domnului in timpul judecatii si sa le spuna cine L-a lovit (cf. Marcu 14,60-65).
Cu privire la prima acuzarea rastalmacita ce I-au adus-o lui Iisus ca: va „darama templul si in trei zile il va zidi“, iata Scriptura care prezinta cum a zis Iisus, cu mult inainte: „Drept raspuns, Isus le-a zis: „Stricati Templul acesta, si in trei zile il voi ridica. Iar El vorbea despre Templul Trupului Sau“ (Ioan 2,19), pe care ei il vor rastigni si omori si a treia zi va Invia (cf. Matei 17,23; Marcu 9,31 si Luca 18,33).
A doua acuzare ca: „S-a facut pe Sine Fiul lui Dumnezeu“. Da, Domnul Iisus a raspuns ca este Fiul lui Dumnezeu si orbului caruia i-a dat lumina ochilor (cf. Ioan 9,32-38: Ioan 10,36; Luca 1,35; Matei 26, 63-64) si atatea alte locuri din Sfintele Scripturi care consemneaza ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Alaturi de aceasta sta de nezdruncinata marturia lui Dumnezeu Tatal de la Botez si de la Schimbarea la Fata a Domnului: „ Si din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, in care Imi gasesc placerea“. Ori, „Acesta este Fiul Meu prea iubit, in care Imi gasesc placerea Mea: de El sa ascultati!““ (Matei 3,17; 17,5) „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El sa ascultati!“ (Marcu 3, 17; Luca 9,35).
Iar a treia acuzare este ca: a razvratit poporul sa nu plateasca dajdie Cezarului, este iarasi o marturie rastalmacita si mincinoasa. Iata Scriptura care prezinta raspunsul adevarului dat de Domnul la intrebarea lor: daca sa plateasca dajdie Cezarului sau nu?, cand le-a cerut dinarul cu chipul Cezarului: „Si El(Iisus) a zis: catre ei: Asadar, dati cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului, si cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu“ (Luca 20,21-26). Pentru mai multa informarea cititi Website personal: www.preotaurel.sasfamily.com. Acolo veti gasi „Procesul lui Iisus“.
In concluzie, Procesul de Judecata a lui Iisus nu a fost ceea ce numesc juristi: o procedura incompleta, ci o flagranta violare a procedurii, atat privind respectarea Legii religioase cat si penale de judecata! Nu a fost vorba in procedura de nici o aparare, ci numai de acuzarea lor. Toate le-au facut noaptea ca sa nu afle poporul din Ierusalim sau strainii care venise la praznicul Pastilor. Nu ii era frica lui Caiafa nici chiar de stapanirea romana care era foarte stricta in aplicarea legii. Arhiereul Caiafa stia un lucru, in noaptea aceea, cum noapte era si in capul lui, ca: „Iisus trebuie sa moara!“
Nu s-a gandit Caiafa ca fiii lor, peste veacuri si veacuri, vor da seama unei posteritati nemultuminta de verdictul lor, de condamnare la moarte a lui Iisus, nevinovat, care a tamaduit pe cei bolnavi, a inmultit painile pentru cei flamanzi, a inviat pe cei morti si a adus invatatura pacii pe pamant.
Invatatura Domnului schimba randuielile iudaice si aducea Imparatia lui Dumnezeu cu perspectiva eterna omenirii. Asa Iisus a primit moartea pentru El, si a dat viata pentru omenire.
In Faza Sinedriala de judecata a lui Iisus, la arhiereul Caiafa, s-a putut vedea si rigiditatea sistemului religios al vremii, care mergea pana la extrema maxima. Sistemul religios rezulta ca era foarte greu si cu mari poveri pe cei credinciosi incat era de multe ori de ne’nteles. De aceea Mantuitorul i-a mustrat pe mai marii lideri religiosi ai vremii, zicandu-le: „Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca inchideti imparatia cerurilor inaintea oamenilor; ca voi nu intrati, si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati“ (Matei 23,13). Iar in alta parte Domnul Iisus a descoperit in fata multimii poverile ce le puneau liderii religiosi pe oameni, cand a zis: „Ca leaga sarcini grele si cu anevoie de purtat si le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc sa le atinga“ (Matei 23,4).
Din gandirea arhiereului Caiafa si a Sinedriului, de a nu schimba sistemul religios, a rezultat Sentinta lui Iisus, ca „Este vinovat de moarte!!!“ din partea lor, dupa ce a recunoscut, ca: Da, este Hristos, Fiu lui Dumnezeu. De exemplu: astazi sufera in lume crestinii nu numai din partea guvernelor statale, ci si din partea diferitelor sisteme religioase vechi si nedeschise cu iubire si pace spre om. Asa s-a suferit in istorie si se sufera si astazi in multe religii, purtandu-se chiar razboaie din cauza sistemelor religioase care nu au inima iubirii de om, a pacii si a dragostei, care nu aplica in viata mesajul Nasterii lui Iisus, care zice: „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire“ (Luca 2,14).
Lepadarea lui Petru.
„Iar Petru Il urma de departe pana a ajuns la curtea arhiereului si, intrand inauntru, sedea cu slugile, ca sa vada sfarsitul“ (Matei 26,58; Marcu 14,54; Luca 22,54). Astfel prezinta cei trei Evanghelisti plecarea lui Petru, in urma celor care L-au arestat pe Iisus in gradina Ghetsimani, pana in curtea arhiereului unde statea cu slugile ca sa vada sfarsitul. Evanghelistul Ioan consemneaza doua amanunte importante, zicand: „Si Simon-Petru si alt ucenic mergeau dupa Iisus. Iar ucenicul acela era cunoscut arhiereului si a intrat impreuna cu Iisus in curtea arhiereului; Iar Petru a stat la poarta afara. Deci a iesit celalalt ucenic, care era cunoscut arhiereului, si a vorbit cu portareasa si a bagat pe Petru inauntru“ (Ioan 18,15-16).
Amanuntele sunt ca: impreuna cu Petru de departe a urmat pe Iisus, pe cei care L-au arestat, si un alt ucenic cunoscut arhiereului si acesta a inlesnit intrarea in curtea arhiereului si a lui Petru. Iar „si alt ucenic mergea dupa Iisus“ cum consemneaza - a fost ucenicul cel mai tanar Ioan – care nu se prezinta din adevarata smerenie si modestie. Tot asa nu s-a prezentat nici Marcu, din modestie, care acoperit cu un giulgiu alb la urmat pe Iisus dupa ce L-au arestat in Ghetsimani pana cand cineva a observat si a pus mana pe el dar a ramas cu giulgiul in mana si Marcu a fugit (cf. Marcu 14,51-52), cum am amintit si mai inainte.
In mijlocul curtii, facand foc slujitorii sa se incalzeasca, a stat si Petru cu ei (cf. Luca 22,55). Evanghelistul Marcu, la fel zice: „Si Petru fiind jos in curte, a venit una din slujile arhiereului, Si vazandu-l pe Petru, incalzindu-se, s-a uitat la el si a zis: Si tu erai cu Iisus Nazarineanul“ (Marcu 14,66-67). Evanghelistul Ioan mentioneaza ca Petru a fost recunoscut de una din slujile arhiereului, care era ruda cu acela la care Petru ii taiase urechea, zicandu-i: „...Nu te-am vazut eu pe tine, in gradina, cu El“ (Ioan 18,26). Posibilitatea de recunoastere a lui Petru a fost mare ca, facea parte dintre ucenicii lui Iisus, si dupa „vorbirea lui“ Petru, cum arata Evaghelistul Marcu, zicand: „Cu adevarat esti dintre ei, caci esti si Galileian si vorbirea ta se aseamana“ (Marcu 14,70). Cu toate riscurile recunosterii si a arestarii si a lor, Petru si Ioan, L-au urmat pe Iisus din Ghetsimani la curtea arhiereului, unde L-au dus dupa ce L-au arestat, si asa cei doi ucenici raman eroii curajului, devotamentului si a increderii in invatatura lui Iisus.
Iata intrebarile slujilor arhiereului si raspunsurile lui Petru prin care s-a lepadat: „Si tu erai cu Iisus Galileianul?, Petru s-a lepadat, zicand: „Dar el s-a lepadat inaintea tuturor, zicand: Nu stiu ce zici. Si iesind el la poarta, la vazut alta si a zis celor de acolo: Si acesta era cu Iisus Nazarineanul. Si iarasi s-a lepadat cu juramant: Nu cunosc pe omul acesta!
Iar dupa putin, apropiindu-se cei ce stateau acolo au zis lui Petru: Cu adevarat si tu esti dintre ei, caci si graiul tau te vadeste. Atunci el a inceput a se blestema si a se jura: Nu cunosc pe omul acesta! Si indata a cantat cocosul. Si Petru si-a adus aminte de cuvantul lui Iisus care zisese: Mai inainte de a canta cocosul de trei ori te vei lepada de Mine. Si iesind afara a plans cu amar“ (Matei 26,69-75).
Lepadarea lui Petru, de Iisus, ca nu Il cunoaste, nu a fost simpla, ci o lepadare cu juramant si blestem, asa precum am vazut. Greu de imaginat sa se intample aceasta la ucenicul cel mai curajos si devotat, cu atatea afirmatii mari inaintea Domnul. Credem ca frica dea nu fi arestat si el la condus a se lepadat de trei ori.
(continuare in pag. 23)
(continuare din pag. 21)
Dar, iata, salvarea lui Petru, amintindu-si la cantatul cocosului ca, Domnul i-a spus: Ca se va lepadat de trei ori pana la cantatul cocosului, a „iesit afara si a plans cu amar“ (cf. Matei 26,75).
Acest plans cu amar, care exprima o adanca si profunda parere de rau, la condus la cainta si a ramas mai departe cu ceilalti ucenici ceea ce a facut la venirea vremii restaurarea lui Petru in apostolat, prin declaratiile de trei ori, ca Il iubeste pe Domnul Iisus (cf.Ioan 21,15-17). Astfel, Apostolul Petru a devenit eroul pocaintei, al caintei, prin „plansul cu amar“ de intoarcere la Dumnezeu si eroul dovezi ca, iubirea lui Dumnezeu primeste pocainta oamenilor dea se intoarce inapoi la credinta, la urmarea lui Hristos. Aceasta ramane in istorie pentru toti oameni, ca un exemplu si o invatatura ca, Milostivul Dumnezeu primeste intoarcere cu cainta si parere de rau, pentru pacatul savarsit, a fiecarui pacatos. Poate aceasta a fost si taina ingaduintei Domnului de lepadarea a lui Petru. Mare este taina crestinatatii.
Iuda s-a dus si s-a spanzurat!
„Atunci Iuda, cel ce L-a vandut, vazand ca a fost osandit la moarte, s-a cait si a dus inapoi arhiereilor si batranilor cei treizeci de arginti. Zicand: Am gresit vanzand sange nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne priveste pe noi? Tu vei vedea. Si el, aruncand argintii in templu, a plecat si, ducandu-se, s-a spanzurat“ (Matei 27,3-5). Precum se vede, Evanghelistul Matei ne descopera tragedia lui Iuda vanzatorul lui Iisus, care vazand ca Mantuitorul lumii a fost condamnat la moarte de judecata nedreapta a Sinedriului iudaic (cf. Matei 26,66), apoi vazand cum arhiereii si batranii poporului au tinut sfat sa-L omoare pe Iisus, si cum L-au legat si L-au dus la Pontiu Pilat (cf. Matei 27,1-2), el s-a dus si „s-a spanzurat“ (cf. Matei 27,5).
Inainte de a se sinucide Iuda, Scriptura ne mai vorbeste ca s-a cait si a dus inapoi arhiereilor si batranilor cei trezeci de arginti, zicand: ca „a vandut sange nevinovat“, iar ei i-au raspuns:„Ce ne priveste pe noi? Tu vei vedea“, si el aruncand argintii in templu s-a dus si „s-a spanzurat“. Iuda nu a putut deveni un erou al intoarcerii cu cainta la Dumnezeu, pentru a fi iertat, ca L-a vandut pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Mantuitorul lumii, pentru ca s-a dus si „s-a spanzurat“ , savarsind un alt pacat al sinuciderii! Deci, vedem cum un pacat jenereaza pe altul. Mila lui Dumnezeu este mare, dar omul trebuie sa se intoarca la Dumnezeu sa fie iertat, pentru ca sa beneficieze de mila si indurarea lui Dumnezeu (cf. Psalm 145,8)
Apoi, trebuie sa vedem in viata si deosebirea intre pacate. Lepadarea lui Petru era un pacat incomparabil de mic, fata de pacatul vanzarii Fiului lui Dumnezeu din partea lui Iuda. Un asemenea pacat putea fi savarsit dupa ce Iuda a devenit atat de pervers incat a putut intra Satana in el, conform Scripturii (cf. Luca 22,3). De aceea toate incercarile lui Iisus de a-l salva pe Iuda, cum am vazut mai inainte, el nu le-a primit.
In continuare Scriptura ne relateaza ce au facut arhiereii cu cei trezeci de arginti, zicand: „Iar arhiereii, luand banii, au zis: Nu se cuvine sa-i punem in visteria templului, deoarece sunt pret de sange. Si tinand ei sfat, au cumparat cu ei Tarina Olarului, pentru ingroparea strainilor. Pentru aceea s-a numit Tarina aceea, Tarina Sangelui, pana in ziua de astazi. Atunci s-a implinit cuvantul spus de Ieremia proorocul, care zice: „Si au luat cei treizeci de arginti, pretul celui pretuit, pe Care L-au pretuit fiii lui Israel. Si i-au dat pe Tarina Olarului, dupa cum mi-a spus mie Domnul“ (Matei 27,6-10). Asa putem vedea, cum Dumnezeu in atotprestiinta Sa, a prevazut dinainte ce vor face oamenii cu Fiul Sau si arhiereii cu banii care ii vor primii inapoi de la Iuda, mergand si cumparand Tarina Olarului, cum a revelat prin Ieremia proorocul.
Iisus a fost dus legat la Pilat.
„Iar facandu-se dimineata, toti arhierei si batranii poporului au tinut sfat impotriva lui Iisus ca sa-L omoare. Si legandu-L, L-au dus si L-au predat dregatorului Pontiu Pilat“ (Matei 27,1-2). La fel prezinta si Evanghelistul Marcu, consemnand amanuntul „tot sinedriul“ a adus hotararea si legandul pe Iisus L-au predat la Pilat, care era guvernatorul roman in Provincia Iudea in acea vreme istorica, zicand: „Si indata dimineata, arhierei, tinand sfat cu batranii, cu carturarii si cu tot sinedriul si legand pe Iisus, L-au dus si L-au predat lui Pilat“ (Marcu 15,1). L-au legat pe Iisus ca pe un facator de rele ca sa arate lui Pilat, ca doar de aceea L-au adus la el sa-L judece: „Ei au raspuns si au zis: Daca Acesta n-ar fi fost raufacator, nu ti- L-am fi predat tie“ (Ioan 18,30).
De Mentionat. Sentinta de condamnare la moarte a lui Iisus Hristos, din partea Sinedriului Iudaic din Ierusalim, din vremea aceea, ca: „Este vinovat de moarte!!!“ (cf. Matei 26,66), nu putea fi executata decat de procuratorul roman, Pontiu Pilat, care conducea Provincia Iudeea in vremea aceea. Asadar, din aceasta cauza l-a dus Sinedriul pe Iisus la Pilat ca sa-l puna sa execute Sentinta lor de condamnare la moarte a lui Iisus!!!
Executarea Sentintei trebuia grabita, sa aiba loc, imediat, Vineri, dimineata, daca se poate, pentru ca Vineri seara incepeau sarbatorirea Pastilor iudaice dupa datina. Asa ei nu voiau sa se atinga de vreo institutie pagana de Judecata sau de vreo casa unde este paine dospita ca sa nu se spurce si sa „poata manca Pastile“ dupa datina lor. Deci, ii vedem pe mai marii lideri religiosi, pe carturari, pe farisei si pe batranii poporului, pana in ultima clipa, fanatici, scrupulosi si fatarnici, cum le-a zis Iisus, cand ii vaieta, zicandu-le: „Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! ...“ (Matei 23,13), pentru ca nu au vazut ca se spurca cu adevarat varsand „sange nevinovat“, cum a zis Iuda vanzatorul (cf. Matei 27,4).
(continuare in numarul viitor)
Preot Paroh Aurel Sas
Biserica Ortodoxa Romana Sf. Gheorghe
Las Vegas, Nevada