Constitutia Romaniei nu respecta
doctrina separarii
intereselor publice
de cele particularematerial realizat de:Constantin Timoc
Candidat independent
din diaspora la
Parlamentul
Romaniei
Unul din principiile cele mai importante din constitutia unei republici este cunoscuta sub numele de doctrina separarii puterilor in stat. Cel mai citat autor al acestei dotrine este Montesquieu care in cartea Despre spiritul legilor, publicata in 1748, a scris urmatoarele:
„Libertatea politica pentru un cetatean este acea liberate sufleteasca izvorata din convingerea fiecaruia ca se afla in siguranta; si, pentru ca sa existe aceasta libertate, guvernamantul trebuie sa fie alcatuit in asa fel, ca un cetatean sa nu aiba a se teme de un alt cetatean. Atunci cand in mainile aceleiasi persoane sau ale aceluiasi corp de dregatori se afla intrunite puterea legiuitoare si puterea executiva, nu exista libertate, deoarece se poate naste teama ca acelasi monarh sau acelasi senat sa intocmeasca legi tiranice pe care sa le aplice in mod tiranic. Nu exista, de asemenea, libertate, daca puterea judecatoreasca nu este separata de puterea legislativa si de cea executiva. Daca ea ar fi imbinata cu puterea legislativa, puterea asupra vietii si a libertatii cetatenilor ar fi arbitrara, caci judecatorul ar fi si legiuitor. Daca ar fi imbinata cu puterea executiva, judecatorul ar putea avea forta unui opresor. Totul ar fi pierdut daca acelasi om sau acelasi corp de fruntasi, fie al nobililor, fie al poporului, ar exercita aceste trei puteri: pe cea de a face legi, pe cea de aduce la indeplinire hotararile obstesti si pe cea de a judeca infractiunile sau litigiile dintre particulari.“ [XI, 4]
Scopul respectarii acestei doctrine este de a preveni instaurarea tiraniei intr-un stat republican constituit din trei puteri: legislativa, executiva si judecatoreasca. Constitutiile care respecta doctrina separarii puterilor in stat contin articole care decreteaza: (1) singura Putere care creaza legi este cea legislativa, (2) o persoana membra a unei Puteri nu poate fi si membra al altei Puteri si (3) persoana care detine Puterea executiva este aleasa de catre popor, nu de catre membrii puterii legislative.
In constitutia Statelor Unite (ratificata in 1788)
prima parte a doctrinei separarii puterilor in stat este specificata astfel:
„Toate puterile legislative acordate prin aceasta Constitutie vor fi exercitate de catre un Congres al Statelor Unite care va fi alcatuit din un Senat si o Camera a Reprezentantilor“ [Art.1, Sec. 1]
a doua parte a doctrinei este descrisa in urmatoarele cuvinte:
„Nici un senator sau reprezentat nu va fi, pe durata madatului sau, numit in nici un oficiu [executiv] ...; si nici o persoana ce detine o functie in vreun oficiu [executiv] ..., nu va membru in nici una din Camere atat timp cat isi continua exercitarea functiei in oficiu [executiva].“ [Art. 1, Sec. 6]
si a treia parte este continuta in urmatorul articol:
„Puterea executiva va fi exercitata de un Presedinte. El va fi ales dupa cum urmeaza: Fiecare Stat va numi un numar de Electori, egal cu totalul numarului de Senatori si de Reprezentanti la care Statul are dreptul in Congres; dar nici un Senator sau Reprezentant, nu va fi numit Elector.“ [Art. 2,Sec.1]
Deci, Constitutia Statelor Unite respecta toate trei partile componente ale doctrinei separarii puterilor in stat: (1) Congresul este singurul imputernicit sa faca legi, (2) un membru al unei Puteri nu este si membru unei alte puteri si (3) Presedintele este ales prin intermediul electorilor de catre popor iar membrii puterii executive nu participa la alegerea acestuia.
Cu toate ca Art. 1 (4) din Constitutia Romaniei in vigoare declara ca respecta doctrina separarii puterilor in stat:
„Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale.“
De fapt Constitutia nu respecta nici una dintre cele trei parti ale doctrinei. Referitor la prima parte a doctrinei, cu toate ca intru-un articol, Parlamentul este considerat ca singura puterere legislativa:
„Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii.“ [Art. 61,1]
Un alt articol incalca prima parte a doctrinei prin faptul ca Puterea executiva poate legifera emitand ordonante „in temeiul unei legi speciale de abilitare“:
„(1) Guvernul adopta hotarari si ordonante. (2) Hotararile se emit pentru organizarea executarii legilor. (3) Ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si in conditiile prevazute de aceasta.“ [Art. 108]
A doua parte a doctrinei nu este respectata pentru ca o persoana care este membra in Puterea legislativa poate fi si membra al Puterii executive si viceversa.
„Calitatea de deputat sau de senator este incompatibila cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului.“ [Art. 71, 2]
„Functia de membru al Guvernului este incompatibila cu exercitarea altei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de deputat sau de senator.” [Art. 105,1]
Nici partea a treia a doctrinei nu este respectata pentru ca Primul-Ministru este numit de Presedinte dupa consultarea Parlamentului:
„Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, in urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta in Parlament ori, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament.“ [Art.103,1]
Ca parlamentar, in ianuarie 2009, voi sesiza Curtea Constitutionala referitor la faptul ca doctrina separarii puterilor in stat nu este respectata de Constitutia in vigoare si voi propune in Parlament urmatorul amendament la Constitutie:
„(1) Toate puterile legislative acordate prin aceasta Constitutie vor fi exercitate de catre Parlament. (2) Nici o persoana membra a unei Puteri nu va fi membra a nici unei alte Puteri; si nici o persoana membra a unei camere din Parlament nu va fi membra a celeilalte camere. (3) Nici un membru al Parlamentului nu va participa la alegerea Primului Ministru; si acesta va fi ales prin vot popular.“