Raspunsul la aceasta intrebare indruma catre noul
proiect in care ar putea investi, mai mult decat a facut-o pana acum,
fostul presedinte al Romaniei.
I. Avea un pulovar cu care a innebunit multe femei la Revolutie, nu
doar pe doamnele de la APACA. Petre Roman, numit ulterior, dupaa ce
s-au consumat mai multe momente de istorie recenta, si “Petre, esti cel
maI bun!” – el a fost primul dintre “copiii” de suflet ai lui Ion
Iliescu, primul dintre cei care au stat “de-a dreapta Tatucului”.
Roman
a fost fata vest-europeana a personajului care a crescut la si cu
ajutorul Moscovei. Arogant – cine isi mai aminteste de Petre Roman de
la inceputul anilor ’90, nu se poate sa fi uitat ca acesta a fost
“primul arogant”! – fostul premier a tradat, dupa doar 3 ani de
convietuire cu Iliescu.
Si-a depus demisia din fruntea Guvernului si
luat-o pe alt drum, combatandu-l ani buni pe fostul sau protector cu
vigoare. Dupa 2000, invins si decazut politic, Roman a incercat, uneori
cu umilinta, in mai multe randuri sa se reapropie de I. Iliescu, dar
fara vreun succes major.
II. Avea, haideti sa o recunoastem, o
pornire destul de evidenta de a lua scamele de pe hainele superiorilor.
Pana cand s-a ajuns la situatia de a-i culege altii “perlele”, culegea
“perlele” din Parlament (a scos si o carte de pe urma acribiei sale, o
carte care l-a facut si pe Andrei Plesu sa vada altceva in personajul
cu pricina decat a fost nevoit sa constate in ultimii ani). Ulterior, a
devenit “Primul Arogant la tarii”, desi, cum spuneam si mai sus,
avusese de la cine sa invete.
Corect: si-a depasit
predecesorul in aceasta privinta! Adrian Nastase a fost a doua
investitie majora a lui Ion Iliescu, facuta, e drept, cu mai multa
precautie decat in cazul lui Petre Roman. Investitie falimentara in
cele din urma – s-a vazut asta chiar si mai devreme decat in decembrie
2004. Nastase (ajutat si de sotia sa) a intinat si el nobilele idealuri
iliesciene si a tradat.
Asa incat, in 2005, dar si in 2006, il
regasim pe Arogant umil si supus. Asa cum e si acum, fata de Ion
Iliescu, caruia nu indrazneste sa ii mai conteste nici macar o litera
din ce spune.
III. A avut de partea sa zambetul “colgate – fara
- carii” in 2004 cand a visat frumos, prima data in mod oficial, visul
din care nu s-a trezit nici astazi: acela ca va fi premier. Tradase, e
drept, inainte; Emil Constantinescu a lasat sa se inteleaga ca stie
multe despre o scrisoare lunga in care ambasadorul de atunci de la
Washinghton a adus, cap-coada, un elogiu linguselii. Mircea Geoana a
tradat si mai apoi increderea lui Ion Iliescu. Dupa 2004, mai precis.
E
drept ca, dintre cei trei cei mai ambitiosi “copii” crescuti la sanul
lui Ion Iliescu, Geoana e si cel mai “prostanac”. Ce face acum, stim cu
totii: soarbe si el, la fel ca Nastase sau Roman, fiecare cuvant rostit
de Ion Iliescu, ca si cum ar auzi rostindu-se pasaje din Evanghelie.
IV.
Piana in iunie a.c., Oprescu – desi senator, desi simultan director
peste mai multe spitale, s.a.m.d.– parea ca s-a nascut fara mult noroc
politic. Insa, statistica si istoria recente spun ca, daca il punem
langa cei trei despre care am vorbit mai sus, actualul primar al
Capitalei e singurul care nu l-a tradat pe Ion Iliescu.
Mai
are de partea sa un atu: e cel mai neoccidental dintre cei patru, cel
mai “balcanic”. In basme, o reusita iese dupa a treia incercare.
Oprescu ar fi, pentru Iliescu, a patra. In fond, cum spune poetul,
“realitatea e ruina unui basm”.
Cristian Patrascoiu - Cotidianul