Interviu cu parintele protopop Simion Pavel, preot paroh al Bisericii Ortodoxe Române „Nasterea Domnului“
„La marea dorinta a romanilor ortodocsi din America in 1935 s-a infiintat prima Episcopie si-a fost adus primul Episcop din tara in persoana preasfintitului Policarp (Morusca) de la manastirea Hotos Bodroc din Arad si a incercat si a unificat toate parohiile.
In anul 1939 a avut dorinta de a vizita locurile natale, asa ca s-a intors in tara pentru ceea ce trebuia sa fie doar o scurta vizita. Din intamplare a inceput razboiul al II-lea mondial si nu a putut sa vina inapoi decat dupa ce s-a terminat razboiul, iar dupa razboi dupa cum stim toti in Romania a luat amploare comunismul si astfel a fost impiedicat sa mai vina inapoi pe pamantul Americii.
Oameni de aici au discutat la un Congres aceasta situatie mai ales din cauza faptului ca Patriarhia Romana intrase sub dominatie comunista precum toate institutiile din Romania au fost dominate de securitate si astfel au vrut sa impuna Episcopiei din Romania care probabil era sub dominatia acestui flagel care era peste Romania. Oameni nu au fost de acord cu acest lucru si atuncea au gasit pe un tanar absolvent de Teologie si de Filozofie, in persoana lui Viorel Trifa care va deveni Arhiepiscopul Valerian si la insistentele oamenilor a primit sa fie Episcop al Episcopiei Ortodoxe din America.
Asta s-a intamplat in 1952. Dar Patriarhia Ortodoxa Romana n-a acceptat pe Viorel Trifa care era un anticomunist si de fapt toti oameni de aici erau anticomunisti si din cauza aceasta a cautat in 1952 sa aduca clandestin pe un fost preot in episcopia de aici pe Nicolae Moldovan care a ramas vaduv, i-a murit preoteasa si atunci l-a adus din Sibiu, din catedrala din Sibiu, in 1952 si l-a trimis clandestin sa infiinteze o alta episcopie paralel cu cea care ramasese la Vatra Romaneasca.
Sigur ca credinciosii de aici nu l-au primit si atuncea, totusi cateva parohii au fost care au stat alaturi de Moldovan, si in felul acesta s-a facut divizarea ortodocsilor din America, care divizare dureaza pana-n zilele noastre.
Incercarile de unificare s-au facut incepand din 1993, cand am pregatit prima vizita, a Episcopului pe atunci Natanael in Romania, care se trage din partile Maramuresului si-a vrut sa viziteze tara si in acelas timp a fost invitat de patriarhie si de celelalte metropolii pe care le-am vizitat. Si eu am facut parte din delegatia respectiva in 1994 si cand s-a discutat la fiecare metropolie, la fiecare episcopie cum am putea sa refacem unitatea celor doua episcopii.
Dorinta Patriarhiei dupa cate am vazut noi, era de a ne-ntoarce inapoi ca episcopul nostru sa faca parte din Sinodul din Romania. Noi n-am putut sa mai acceptam acest lucru, din motivul ca IPS Valerian dupa ce a preluat episcopia de la Vatra a reusit sa o pastreze pana in 1970 un fel de Episcopie independenta as putea spune, care nu tinea canonic de nici un fel de grupare, patriarhie, de nici o alta biserica ortodoxa.
Dar in 1970 patriarhul Moscovei a dat autocefalie metropoliei ruse de aicea din America si-atuncea Arhiepiscopul Valeriu a spus: „Daca ne primiti venim si noi din punct de vedere spiritual si intram in canonicitate cu voi, dar nu administrativ. Toate ale noastre, constitutie, by laws, congres administrativ, toate raman pe loc.“
In felul acesta s-a putut face canonicitate episcopiei, pentru ca fiind independenti nu puteam sluji cu altii, nici cu grecii, nici cu rusii nici cu alte biserici ortodoxe din America.
A durat iata 6o de ani de cand s-a facut ruptura respectiva si acuma, incepand din 1994, am incercat sub diferite forme sa ne unim cu cealalta epsicopie romaneasca.
Prima data s-au reluat slujbele intre cele doua episcopii; preotii au inceput deci sa slujeasca impreuna - ca in timpul comunismului nu aveam voie sa slujim preotul de la episcopia noastra cu preotul de la episcopia cealalta. Si-atunci dupa 1994 s-a restabilit aceasta comuniune intre preoti de aici si s-a putut sluji, dar nu s-a putut face unitate pentru ca patriarhia a dorit sa ne ducem sub patriarhie.
Noi aveam biserica noastra locala, Orthodox Church in America, Biserica Ortodoxa in America care era de sine statatoare si ca atare noi am zis de ce nu vine episcopia sub acceasi ierarhie, si asa nu s-a putut ajunge la nici un fel de concluzie.
La Congresul din 2006 s-a hotarat sa se trimita o scrisoare la Patriarhie in care s-a exprimat dorinta ca dialogul sa fie pornit de cele doua episcopii, respectiv cu 5 preoti de la Vatra si cu 5 preoti de la episcopie. Acest dialog ajunsese intr-un punct ca mort, ori acum se dorea ca dialogul acesta sa fie luat direct cu Patriarhia romana. La scrisoarea respectiva nu am primit raspuns decat pana recent, intr-un tarziu dupa moartea Preafericitului Patriarh Teoctist, mai exact dupa ce a fost ales patriarhul actual, PF Daniel. Pana ce acesta a fost intronizat oficial au ramas toate lucrurile in suspensie.
Indata ce s-au restabilit toate treburile la Patrairhie, pana ce Daniel a intrat in paine sa vorbim pe romaneste, Patriarhia a trimis o scrisoare la Episcopiatul de la Vatra si a spus ca se vrea sa stam de vorba direct cu noi dar si cu ceilalti, sa vedem cum putem sa facem aceasta unitate.
Iata ca dupa ce au venit de-acolo, dialogul dintre cele doua biserici cu cei cinci 5 preoti dintr-o parte si cei 5 din cealalta, au continuat discutiile mai departe si s-a ajuns la finalizarea unor 20 de puncte comune care s-au hotarat ca in congresele de anul acesta 2008 sa fie supuse la aprobare si la o episcopie si la cealalta.
Sigur ca in partea aceasta la Chicago, la Episcopia Inaltului Nicolae e un lucru mai usor, ca sunt mai putini si pe de alta parte nu sunt atatia americani nascuti aici. In Episcopia de la Vatra insa sunt oameni din a doua generatie care au fost nascuti aici, oameni care s-au afiliat si s-au lipit de aceasta biserica, credinciosi care este destul de greu sa inteleaga totul si sa ii putem aduce acuma si sa-I alipim de Patriarhia Romana. S-au nascuti dezlipiti de Patriarhia Romana, si de aceea la noi au fost dezbateri foarte aprige, foarte grele. In cele din urma Dumnezeu si Duhul Sfant a lucrat de-asa natura incat s-au aprobat aceste 20 de puncte, ele fiind un punct de plecare spre unificarea celor doua episcopii intr-o mitropolie.
Iar acolo in punctele respective este foarte clar felul in care va functiona metropolia- de sine statatoare, cu sinodul ei de episcopi, deci cu metropolitul primar si poate trei sau patru episcopiate dupa cum se va hotari, cu o constitutie by law care sa fie pe mitropolie nu pe episcopie cum avem actualmente. Pe urma urmeaza sa se discute si din punct de vedere administrativ, financiar, deci toate problemele trebuiesc dezbatute si lamurite.
Deci acum putem spune ca s-a dat „green light“ lampa verde de a lucra. Acuma incepe lucrarea propriu zisa pentru ca sa se caute caile de stransoare si de unificare a celor doua episcopii.
Cam aici suntem astazi. Ne pare rau ca la Episcopia Inaltului Nicolae entuziasmul s-a manifestat sub forma asta ca „Bine ati venit acasa“. Noi acasa am fost dintotdeauna. Suntem acasa si daca avem doua case una la Vatra una in Chicago, vrem sa facem o casa mai mare indiferent ca va fi la Vatra sau unde se va hotari, care sa fie metropolia ortodocsilor romani din America.“