Dupa paisprezece ani de existenta, Scoala Crestina Romana are o istorie in urma si speram si un viitor sub aripa protectoare a Marelui Dumnezeu care a adus-o in fiinta.
Ce se vede in siajul acestor paisprezece ani? Multe vieti de oameni formate cu grija, cu credinta, in parte ce revine oricarei scoli.
Dar ce parte are o scoala in formarea unei vieti? In primul rand, formarea unei minti sanatoase intr-un corp sanatos, o armonie intre minte, inima si trup. Citim in Cartea Sfanta cum trebuie echipat cel credincios: „Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau; si pe aproapele tau ca pe tine insuti“. Scoala are o mare parte in aceasta formare armonioasa a copiilor celor credinciosi. Cugetul (mintea) se intareste prin invatatura sistematica si prin folosinta continua; sub calauzirea unor instructori credinciosi, ea poate ajunge sa reflecte versetul din Evrei 5:14 „Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a caror judecata s-a deprins, prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul“. Ne asteptam ca atunci cand ajung mari, copiii nostri sa poata bine deosebi raul de bine, si studiul stiintelor si artelor din perspectiva crestina poate sa produca un astfel de efect benefic. O minte sanatoasa va alege bine, o cariera buna, un partener de viata bun, o buna cale in viata. Multi, cei mai multi absolventi ai scolii noastre dovedesc acest lucru cu prisosinta, atat prin carierele pe care si le-au ales dar si prin (mai ales) slujirile in care s-au angajat in bisericile unde sunt membri.
In mediul social curent, copiii educati in scoala publica sunt expusi unor considerabile riscuri, avand in vedere ca exista un plan deliberat de aclimatizare a copiilor prin programele de predare cu idei cu totul straine de Biblie: o redefinire a familiei, a sexualitatii, a moralitatii, a religiei. Biserica si familia traditionala, desi bine intentionate in formarea copiilor, sunt cu totul scurtcircuitate de aura de „stiinta“ atotputernica si atotcunoscatoare cu care scoala moderna isi imbraca toate invataturile si antagonizeaza tot ce e sfant si sacru. Presiunea de grup a prietenilor din scoala publica este un alt mare inamic al unei minti sanatoase, aducand alte multiple riscuri in viata copilului de credincios plasat in acest mediu ostil. Fara indoiala ca exista exceptii, la aceasta „loterie“ educationala unii mai si „castiga“ sau se poate ca Dumnezeu sa aiba un plan special in cate un caz special – dar discutiile de principiu nu se poarta niciodata in jurul exceptiilor ci in jurul regulii. Din experienta mea de paisprezece ani, sute (sau mii) de elevi si sapte copii personali, vad ca regula este ca scoala publica are o influenta nefasta asupra formarii copiilor de credinciosi, care are ca efect in cel mai fericit caz diluarea credintei omului in formare pana la acea stare deplansa de autorul epistolei catre Evrei de greutate sau chiar imposibilitate a deosebirii raului de bine. In cele mai nefericite cazuri,… ce deosebire sa vezi absolventii scolilor crestine (avertizez din nou, excludem exceptiile), care sunt inimosi, plin de zel in lucrare, cu cariere reusite, familii stabile si facand bucurie parintilor ce si-au jertfit mult pentru a-i sustine in scoala!
O alta parte a formarii pe care o are scoala este aceea a armonizarii mintii cu inima. Este bine sa avem o minte ascutita, ea ne da un avantaj asupra altor oameni. Aici lucrurile diverg, in scoala necrestina copiii sunt invatati ca avantajul acesta trebuie exercitat si trebuie sa te folosesti de cei mai slabi ca tine: fa cat mai mare profit, nu conteaza cat de etice mijloacele atata vreme cat sunt (inca) in limitele legii. In scoala crestina, sunt invatati dragostea, mila, compasiunea, faptul ca Dumnezeu i-a dotat poate mai mult ca pe alti oameni ca sa ii slujeasca, nu ca sa fie slujiti (si pe aproapele tau ca pe tine insuti…) Un absolvent tipic de succes al scolii crestine va fi regasit in biserica sau societate ca si slujitor, chiar daca este pe post de pastor, doctor, director sau CEO. El va aprecia mintea dar numai in masura in care ea poate concerta in armonii divine cu inima, astfel inima crescand prin cunoasterea suplinita de minte iar mintea crescand prin zelul furnizat de inima pentru cauze nobile si bune.
O a treia latura a formarii omului este armonizarea mintii si inimii cu trupul, caci e tare greu pana si pentru cel mai bun tandem minte-inima sa functioneze bine intr-un trup bolnav. Latinii aveau o spusa, „Mens sana in corpore sano“, adica minte sanatoasa intr-un trup sanatos. De aceea, scoala se ocupa si de acest departament al formarii unei educatii fizice, alimentare si de igiena sanatoase. Romanii sunt sportivi din fire, de aceea pe aceasta latura scoala noastra a avut rezultate excelente in competitiile interscolare de fotbal si s-a bucurat de sponsorizari prestigioase, ca de exemplu cea de la Western Union de anul trecut (ei au mai sponsorizat de altfel si laboratorul nostru de computere acum cativa ani de zile in urma, tot ca urmare a succeselor unei scoli etnice religioase asa de mici ca a noastra).
Mai exista un avantaj al scolii noastre pe care nici o alta scoala neromaneasca nu il poate duplica: suntem romani si ii intelegem pe romani. Intelegem dinamica familiilor, a copiilor, stim ce se poate face si ce nu se poate face; ii intelegem pe cei proaspeti veniti aici ca si pe cei cu „mai vechi state de plata“ in America. Suntem traditionali, cu o disciplina traditionala, ce s-a dovedit eficace in Romania si in toata civilizatia vestica de-a lungul secolelor. Nu suntem inchistati ca sa nu progresam, dar avem o dreapta si sanatoasa masura a „hotarelor“ ce nu trebuie mutate, pentru a asigura o formare riguroasa si armonioasa a unui nou credincios sub paza si calauzirea Duhului Sfant.
De aceea, la incheierea acestei a doua heptade de istorie de scoala romaneasca crestina in America, va invitam cu drag sa veniti. Si daca ne veti oferi privilegiul sa va educam copiii, si daca agreati sa va armonizati cu noi pentru a ne ajuta si usura misiunea, noi va garantam prin credinta si bazati pe Cuvantul Sfant, ca nu va va parea rau.
Cu dragoste, in slujba Regelui,
Laurentiu Murg, director
