Nu stiu, sincer, cu ce sa incep mai bine decat cu a multumi lui Dumnezeu pentru fiecare dintre dumneavoastra!
Mi-am
dorit de mult sa simt ecoul produs de ziarul Romanian Tribune pe urma
muncii micii noastre echipe redactionale. Sase ani si jumatate (cu
exactitate), peste 1,500,000 de ziare tiparite si distribuite in total,
peste 50,000 de ore muncite in redactie de intreaga echipa - si totusi
inca nesiguri pe noi, dar si pe dumneavoastra.
Am vrut sa stiu
de multe ori daca aceasta modesta publicatie este dorita, sau nu.
Vroiam sa stiu daca ea satisface oarecum apetitul dumneavoastra si daca
va ofera satisfactia pentru timpul acordat citindu-i paginile. A
trebuit sa ma resemnez doar cu faptul ca timpul ma va lamuri si imi va
raspunde nedumeririlor mele.
Iata insa ca editia a 170-a a facut
posibil ca prin aventura ce parea plina de deznodamant ce ar fi putut
sa insemne inchiderea permanenta a acestei publicatii, sa realizez
faptul ca Dumnezeu, care este de-asupra tuturor fiintelor, lucrurilor
si evenimentelor, a ingaduit scurta suspendare a publicarii tocmai
pentru a-mi raspunde nedumeririlor mele, si de ce sa nu recunosc - si
ale familiei mele.
Nu mai este nici o noutate faptul ca editia
de fata nu a fost tiparita in ziua planificata si nici motivul nu este
deloc secret. Reclamele publicate in ziarul Romanian Tribune de-a
lungul anilor nu au generat venitul suficient pentru a acoperi
cheltuielile de productie si distribuire, astfel ca am ajuns sa
intarziem cu plata tiparului in ultima vreme. Patronul tipografiei, un
om de afaceri cu frica de Dumnezeu si dragoste pentru proiecte sociale
si comunitare, ne-a ingaduit mult, chiar foarte mult, insa a venit
clipa cand totul s-a oprit in loc si priveam dezamagit la anii
investiti in ceva ce era prea frumos pentru a se incheia.
In
prima zi de la drastica decizie a tipografului nici nu am stiut cum sa
reactionez. Am dat un telefon unui prieten cu care ma mai consultasem
de nenumarate ori si intotdeauna a avut nu doar timp sa ma asculte dar
si vorbe intelepte. De data aceasta insa vorbele sale de incurajare nu
s-au incheiat doar cu o ruga si un sfat bun ci s-au desavarsit printr-o
fapta cu totul neasteptata. Astfel mi-au venit primii $ 3,000.
Bineinteles
ca inima mi-a tresaltat si am prins curaj. Am dat alte telefoane si
raspunsul a fost la fel de incurajator din partea fiecaruia, astfel ca
au urmat alte $ 200, $ 500, $ 100, $ 20, etc... Apoi am mai primit si
unele cecuri de pe urma unor reclame, astfel ca in total, in mai putin
de patru zile am reusit sa acumulam suma de aproape 9,000.
Lucrurile
nu s-au oprit aici. La indemnul unor adevarati prieteni ce apreciaza
mult acest ziar, am lansat apelul de a fi sprijiniti de comunitatea
romaneasca din Chicago. Mai precis, am luat legatura cu lideri a 10
biserici si toti au acceptat ca intr-o masura sau alta sa lansaze
apelul nostru. Fiecare dintre ei ne-au incurajat exprimandu-si
consternarea si dorinta de a sprijini continuitatea acestui ziar care
s-a dovedit echidistant in diversitatea confesionala si cu adevarat
crestin.
Ieri am vazut aceste promisiuni transpuse in practica
iar rezultatul nu este altceva decat confirmarea faptului ca trebuie sa
existe astfel de publicatii, sau canale media, ca ele trebuie sa
apeleze la audienta lor pentru sprijin din cand in cand.
Nu am
cuvinte sa multumesc fiecaruia dintre dvs. acei ce ati lasat ca apelul
nostru sa nu treaca fara raspuns, fie ca ati trecut la fapte imediat si
ati dat deja cu bucurie din binecuvantarea dvs., fie ca ati hotarat s-o
faceti mai tarziu. Gestul facut si darnicia ce v-a impins la fapte
dovedeste mai mult decat apreciere pentru un ziar, denota
sensibilitate, bun simt, dragoste de semen sau de neam dar si de
Dumnezeu, in a carui credinta suntem frati trecand dincolo de orice
deosebiri denominationale. 10 biserici diferite ca spectru religios, si
totusi avand acelasi crez comun: Dumnezeu Dragoste care ne cere prin
cea de-a 11-a Sa porunca sa facem la fel, sa ne iubim unii pe altii cum
ne-a iubit El. 10 biserici la care, cu ajutorul lui Dumnezeu, se vor
adauga si altele din cate am aflat deja.
Cu toate ca am realizat
faptul ca sunt si unii care din motive nejustificate s-ar bucura sa
inchidem, am ales totusi sa privesc spre dvs. cei cu inima plina de
dragoste si am prins din nou curaj, dar parca v-am mai spus lucrul
acesta,... si totusi nu stiu daca ceea ce simt si ceea ce traiesc acum
este inteles. Sunt cu adevarat coplesit!
Mii de multumiri! Pentru votul dvs. de confidenta, pentru ceea ce ati facut dar si ceea ce veti face!
Dau slava Domnului si Dumnezeului nostru pentru fiecare dintre voi! Ma rog ca El sa va binecuvanteze pe toti!
Steven V. Bonica - Redactor Sef