PSD, partenerul inavuabil

Mai mult, fiecare il acuza pe celalalt cu ton intransigent, din interiorul unei principialitati mancate de molii, ca face pactul cu dusmanul. De fapt, nu lucreaza nici o moralitate ultragiata, ci doar un instinct electoral: si PNL, si PD-L stiu ca electoratul de dreapta (50,03% la cel mai recent scrutin) ar sanctiona aspru un partid care isi asuma o alianta cu PSD. Asa se face ca liderii PNL o tin una si buna: PD-L e prieten cu PSD, dar nu o marturiseste.

Argumentul vechi este acela al genealogiei feseniste a elementului pedist, iar cel nou este „blatul“ dintre candidatii celor doua partide la Primaria Capitalei.

La randul lor, liderii PD-L o tin si ei una si buna: PNL este prieten cu PSD, dar nu o marturiseste. Argumentul este majoritatea parlamentara evidenta creata prin alianta celor doua partide in obsesia lor antibasesciana.

E adevarat ca multe legi ale executivului Tariceanu au cazut in Parlament pentru ca PSD nu le-a votat, dupa cum e adevarat si ca ceva motiuni simple impotriva guvernului au fost votate in Camere. Dar la fel de adevarat este ca dl Tariceanu a ramas in fruntea unui executiv PNL-UDMR numai pentru ca asa a vrut PSD, iar motiunile simple sunt lipsite de miza. Ele nu mai conteaza nici macar in ceea ce savantlacul dambovitean numeste, cu atata emfaza, „imagine“.

Gasesc foarte interesanta aceasta lepadare publica de PSD dublata, sa o spunem clar, de intelegeri, mai punctuale sau mai generale, dar ocultate pe cat se poate, intre oameni importanti din PSD, pe de-o parte, si oameni importanti din PD-L sau PNL, pe de alta parte. Se poate specula: poate ca unul dintre partide (PD-L) nu este asa de apropiat de PSD pe cat este celalalt (PNL), dar aceasta analiza cere un efort masiv de documentare - caci intelegerile de acest gen se stabilesc mai putin intre partide si mai mult intre diverse tabere din PD-L si PNL si diverse tabere din PSD -, care, cred, nu merita sa fie facut.

Am obtine doar un tablou de griuri echivoc. Iar ceea ce e scandalos, din punctul meu de vedere, este tocmai echivocul vizibil si fara convocarea tuturor detaliilor. Ca PSD nu simte nimic rusinos in a fi folosit si apoi lepadat, e treaba lor. Onoarea liderilor acestui partid este, de multa vreme, o gluma. Intrebarea este de ce si PD-L, si PNL fac acest joc dublu?

Motivul ar putea fi de ordin pragmatic. PSD are totusi o mare pondere parlamentara si fara voturile sale nimic serios nu poate fi trecut prin Parlament. In acelasi timp, si PD-L, si PNL simt ca electoratul pe care si-l disputa nu ar vedea cu ochi buni un asemenea aranjament. Una peste alta, ingrijorarea pesedeilor cu privire la numarul de voturi pe care partidul lor l-ar putea aduna ar trebui cuplata cu ingrijorarea pentru faptul ca PSD are o asemenea imensa rata de respingere. Asa se face ca PSD a ramas dezirabil pentru o relatie la lumina zilei numai pentru un partid imoral pana in maduva oaselor, precum cel al dlui Voiculescu.

In orice caz, cred ca si PNL, si PD-L gresesc profund jucand, poate in masuri diferite, acest „cache-cache“ smecheresc si vinovat. Idealul unei politici de caracter este atat de indepartat, iar lehamitea unui popor care crede tot mai mult ca toti politicienii sunt la fel e tot mai mare.