As vrea sa opresc timpul in loc,
Dar nu uit ca sunt doar un veghetor
Ce sta in turnul de veghe-n soroc,
Gustand fericirea pregatirii de Zbor!
In editura „Center Focus Publishing“ au aparut cu ajutorul lui Dumnezeu si sprijinul unor buni prieteni, volumul de proza si poezii „Pasi spre fericire“ si cartea de poezii „Bucuria mantuirii“, scrise de mine cu cerneala ce-mi curge prin vine, folosind cuvinte de aur, de-argint si de fier, ca sa descifrez fericirea gasita in drumul meu spre Cer...
Prin citirea celor doua carti, as dori sa intre fericirea in sufletele cititorilor mei si sa cunoasca bucuria mantuirii ce se revarsa, ca o apa de izvor, din cuvintele din volumul de proza si poezii „Pasi spre fericire“, si din cel intitulat „Bucuria mantuirii“, titluri ce-ii indreapta gandul spre Autorul binecuvantarilor si al mantuirii, spre Cel ce a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata“, spre Fiul lui Dumnezeu, spre Domnul Iisus, Mantuitorul lumii, deci si al tau, cititorule drag!...
De aceea, este bine, ca in fiecare casa de roman, sa intre si cartile „Pasi spre fericire“ si „Bucuria mantuirii“, ca ajutor in pregatirea spre nemurire...
La pagina 158 a acestei carti, incepe postfata volumului, in care imi deschid sufletul, descifrand taina „pasilor mei“ spre fericirea vesnica... Am scris aceasta postfata doar ca un epilog, gandindu-ma ca voi continua, candva, tema pe care am invaluit-o in curcubeul de culori al cuvintelor potrivite, in mintea mea ivite, si am prezentat-o in paginile ce sunt puse in fata ta, cititorule, si pe care sper ca le vei citi cu bucurie si-iti vei ferici sufletul, gasind „Pasii spre fericire“ si „Bucuria mantuirii“...
Ideile au curs ca un rau, ca si viata mea, inceputa la un izvor, de care cu drag mi-am amintit si l-am retrait in fiecare cuvant ce l-am scris, descifrand gandurile si simtamintele revenite in mintea mea acum, dupa anii petrecuti pe felia aceasta de vreme, numita „viata mea pe pamant“.
Cand am scris poeziile si proza de pe paginile acestor carti, insirand gandurile si ideile care mi-au luat cu asalt poarta mintii, cu miile de amintiri, ma vedeam ca un semanator ce seamana mirabilele seminte, din care rod asteapta sa culeaga, la timpul potrivit...
Mintea mi-a fost umpluta cu amintiri dulci si amare, fericite si triste, dar a ramas, pe baricada gandului meu, optimismul temei pe care am transmis-o, prin versuri sau proza, pe rand cate o idee sau un sentiment, ca sa se potoleasca, in timp, furtuna din sufletul meu si sa aleg, pentru fiecare cititor, doar ce mangaie sufletul si dezvaluie lumina, ca sa fericieasca si sa-l incurajeze pe oricine citeste gandurile mele, puse in forme cat mai clare, ca sa descopere „pasii spre fericire, pentru nemurire“...
Inca din copilarie si din tinerete, am cautat sa descopar sensul vietii in carti si in natura. Am citit mii de carti, in care urmaream actiunea personajelor, starile de suflet ale acestora, incercand sa-mi explic sensul vietii lor si sa urmaresc semnele de fericire sau nefericire ale eroilor mei. Am cautat sensul vietii in natura din jurul meu si la oamenii, pe care i-am intalnit in viata mea. Nu intelegeam de ce oameni care aveau de toate nu erau fericiti.
In perioada aceea, ca si multi ani mai tarziu, mi se parea ca traiesc intr-o lume absurda, incurcata, nedreapta, inghetata si necunoscuta... si m-am hotarat sa cunosc lumea aceasta intoarsa pe dos, in mintea mea, ca s-o patrund si sa-i gasesc un rost, cand priveam si descifram natura si omul, asezat in societatea rigida si rece din jurul meu.
Studierea sensului lumii in care am trait a determinat aventura mea de-o viata, pe care am exemplificat-o prin proza semanata in boabe mirabile si in versuri de foc, folosind forme alese si expresii curate, imbracate in cuvinte potrivite: in epitete, metafore, comparatii, in modele paralele, in care am pus ideile adanci, precum si tunetul din furtuna, din existenta aceasta amara sau dulce, in pregatirea de-o stare de viata mai sfanta si buna...
Totdeauna, in viata mea, am alergat in cautarea fericirii si dreptatii: in tineretea mai timpuriei pana acum: la anii argintii, fericiti si frumosi... Nu mi-a placut si m-a lovit, ca furtuna, intotdeauna, nedreptatea, prefacatoria si minciuna, neadevarul si suferinta, nefericirea si umilinta oricarui semen de al meu, bun sau rau, pe care l-am intalnit pe drumul parcurs, urmand apa curata a raului de viata, inceput de mine la izvor...
De aceea, am ramas inca - si acum – un visator optimist, cu convingerea ca omul poate gasi fericirea, cand credinta intra in sufletul lui, schimbandu-l intr-un om al lui Dumnezeu!...
Aventura mea de cautare a sensului vietii si a elixirului fericirii, in lumea aceasta inghetata de nefericire, in care am sosit, intr-o iarna cu ger, m-a dus la momentul consacrarii mele muncii de educatie in scoala si in biserica. Am intrat in laboratorul vietii altora, ca sa fiu de ajutor pentru gasirea unor solutii mai bune de inregistrare de informatii in mintea elevilor mei si sa am grija ingereasca pentru sadirea in sufletele si in caracterul lor de trasaturi crestine, facand tot ce atarna de mine, ca acestia sa iasa din scoala pregatiti pentru a continua viata, mergand pe un drum deja batatorit de alti pasi inaintea lor. Vorbele mele erau raspunsuri de cautari la sensuri de viata reala, ancorata in adevaruri gasite, din cercetarea cu grija a acestei lumi ce mi se paruse, multa vreme, in prima mea tinerete, atat de absurda si intoarsa pe dos, dar acum, ei stiau, ca si mine, ca Dumnezeu le-a facut toate frumos si prin viata de cautare, cu sarguinta si rabdare, se poate ajunge la starea de fericire, cu soare... si fetele lor, ca si a mea, erau mai cu lumina, iar in clipele grele stiau ca exista speranta in rabdare si in credinta in viitor...
Am aflat raspunsuri la intrebarile si cautarile mele indelungate, in clipele grele din viata, cand nu avusesem parte de a Invierii dimineata, doar in cartile sfinte, asezate cu grija cereasca in Cartea cartilor: Scrisoare de la Dumnezeu, in 66 de parti, care sunt adevarate manuale de studiat, de la inceput pana la sfarsit, o istorie ce m-a pus in uimire despre Dumnezeu si opera Sa minunata, in care m-a inclus si pe mine, creandu-ma o faptura minunata, dupa chipul Sau...
De fapt, am intrat in contact cu scrierile sfinte pe cand eram doar un copil, caci m-am nascut intr-o familie crestina, din nordul Ardealului, si mi s-a imprimat in memorie grija bunicii dinspre mama, ca sa-mi strecoare, in sufletul meu de copil, credinta in Dumnezeu. Aceasta credinta a prins radacini, ca un bob mirabil de grau, aruncat intr-un pamant primitor. Bobul credintei a crescut, ca un pom al vietii, iar bobocii de floare din el au fost gata oricand sa ajunga la rod si sa arate si altora frumusetea rodirii, din sufletul meu... Acum timpul rodirii a sosit, dupa ce pomul vietii a inflorit!
Inca din tinerete, am intrat in dimensiunile transcendentei omului si m-am luptat sa inteleg cum ar trebui sa arate acesta, ca sa fie dupa chipul lui Dumnezeu!... si am dorit mereu sa fiu omul dupa chipul lui Dumnezeu!... Am urmarit, la fiecare pas din viata, sa-mi simt spiritualizata fiinta mea de lut, care stiam ca o am de imprumut, ca sa-mi simt sufletul mai aproape de Dumnezeu, in timpul calatoriei prescrisa in destinul meu.
In starea aceasta de cautare a energiilor interioare si de disciplinare fortata printr-o vointa a mea, pornita dintr-o logica interioara, nu-mi simteam bucuria mantuirii ce te face sa ai fericirea iubirii si acceptarii totale a dependentei de forta suprema a lui Dumnezeu care poate si vrea, prin credinta mea, sa-mi dea siguranta ajungerii la tinta desavarsirii, dupa chipul Creatorului, avand in inima dragostea pentru Tatal Ceresc si pentru oameni, vazuti ca si creatii ale Sale. Abia atunci, cand am inteles miezul fericirii in Dumnezeu, am urcat pe treapta fericirii sufletului meu ce-i gata sa se mute, oricand, la Tata, in Raiul Sau de partasie cu toti sfintii, in cantarea de slavire a Divinitatii, in imnuri de preamarire, in proza si in poezie...
Ma simt ca plutesc fericit, intr-o stare in care Duhul Sfant este prezent, orisicand, in inima mea, cand ultimii mei pasi pe pamant ii fac spre fericirea eterna de dincolo de mormant, unde incepe lumea spirituala a lui Dumnezeu, in care va trai vesnic si sufletul meu!...
„Pasi spre fericire“ sunt treptele spre Viata, spre bucuria fericita intr-o alta luminoasa si sfanta Dimineata!... Pasii spre fericire sunt pasii spre Bucuria mantuirii si nemurire!...
Eu sunt poetul sufletului si mult doresc,
Ca fiecare cuvant ce-l scriu sau il rostesc
Sa-iti aduca aminte ca esti creat un unicat;
Si-n tine gasesc, oricand, ceva minunat!...
Sunt sortit sa fiu poetul sufletului in cautare
De fericire pe pamantul strain, cu lupte si dureri,
Unde invinge cel ce are tupeul cu bani de sfidare,
Iar saracii asteapta ajutorul din Cer, ca niste strajeri.
Eu sunt poetul sufletului si folosesc cuvinte potrivite,
Ca fiecare vers de granit si cald ca soarele, cand rasare,
Sa-ii dea-ncredere-n fericire, cand desnadejdea dispare,
Iar tu, cititor, sa simti reinnviorarea in razele sperantei ivite!
Eu sunt poetul sufletului si iti ofer preafericite sperante noi,
Cuibarite pentru tine, in idei si sentimente tesute-n poeme,
Prin cuvinte de aur, de-argint si de fier, curgand in suvoi,
Ca sa le ai cu tine-n viata ta-n cortul chiriasului de vreme!
Prof. Dumitru Buhai
E-mail: ProfBuhaiD@aol.com