„Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste Fiu si vor chema numele lui Emanu-El, care se talcuieste: «Cu noi este Dumnezeu»“(Matei 1,22 si Isaia 7,14).
„Ea va naste Fiu si vei chema numele Lui: Iisus, caci El va mantui pe poporul Sau de pacate“ (Matei 1,21).
„...Iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; Ca vi s-a nascut astazi Mantuitor, care este Hristos Domnul,...“ (Luca 2,10-11).
Multe daruri si binecuvantari s-au vestit ca vor veni in lume, odata cu Nasterea dupa trup a lui Iisus, din Fecioara Maria, prin zamislire de la Duhul Sfant (cf. Matei 1,18). Au vestit prorooci, in aratarea de la Dumnezeu a darurilor Nasterii lui Iisus: ca va fi bogatie pentru saraci (cf. Isaia 29,19), lumina pentru cei in intuneric (cf.Luca 21,78-79), bucurie pentru cei mahniti (cf.Luca 2,10-11), tarie pentru cei slabi (cf. Matei 11,5), pace pe pamant (cf.Isaia 9,1-6; Psalm 71,12-14; Luca 2,14), mantuire pentru toti (cf.Matei 1,21), slujirea salvarii tuturor (Matei 20,28), pret de rascumparare (cf.1Tim.2,6) etc.
Dar mai presus de toate este proroocia lui Isaia, din partea lui Dumnezeu, ca: „Vor chema numele Lui Emanu-El, care se talcuieste: cu noi este Dumnezeu!“ (Matei 1, 23). S-a descoperit prin aceasta, prezenta continua a lui Dumnezeu in viata omenirii si a creatiei Sale universale, prin Fiul lui Dumnezeu, Care se va intrupa in Fecioara Maria prin zamislire de la Duhul Sfant (cf. Matei 1,18). Prezenta in lume in chip vazut, dupa Scriptura care reveleaza, astfel: „Si Cuvantul (Iisus Hristos) S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar“ (Ioan 1,14) pana la Inaltare, si in chip nevazut dupa Inaltare, cum a fagaduit zicand: „...Iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin“ (Matei 28,20)
El nu mai urma sa fie tunetul, care a cutremurat Muntele Sinai (cf.Iesire19,9-16); nici stalpul de foc, si nici norul, care ii conduceau pe Evrei in pustie; nici fumul ce se lasa in vremea de popas; nici Stapanul in fata caruia tremura robul (cf.Iesire 13,21-22) El avea sa fie Emanu-El!, Cu noi este Dumnezeu. (Emanu – care inseamna - cu noi; El - care inseamna - Dumnezeu). Emanu-El, care vine din limba ebraica si inseamna asa cum s-a vazut: - Cu noi este Dumnezeu -.
El avea sa recapituleze intreaga umanitate in Sine, prin Nasterea Supranaturala din Fecioara, care sa o renasca la o viata noua din moartea pacatelor, pentru ca El a venit: „...Ca sa mantuiasca pe poporul Sau de pacate“ (cf. Matei 1,21), ajutandu-l pe om sa se ridice la cele mai inalte idealuri de bine si frumos spre mantuire.
Iata, asa se explica, de ce am scriu acest Articol, cu numele – Emanuel – „Cu noi este Dumnezeu“ la acest Craciun, al anului mantuirii 2007, de la Domnul, pentru ca sa prezint dupa Sf. Scripturi, ca „Dumnezeu este cu omenirea“ chiar in acest context de viata, a slabei Credinte, a atator probleme, in care omul se poate pierde in necredinta, in nesperanta si pacat, datorita lipsei de Stiinta Divina, de Credinta, de Speranta si de Dragoste, caci - Nasterea lui Emanu-El - Iisus Hristos – inseamna ca - Dumnezeu a venit sa fie cu noi – spre toata salvarea si mantuirea.
Numele de IISUS
Printr-o alta Scriptura, Dumnezeu ne descopera si un alt nume, cu o alta calitate mare, a Celui ce se va Naste Fiu, din Fecioara, cand ii vorbeste dreptului Iosif, logodnicul Mariei, ca Ea va Naste Fiu si vei chema numele Lui, IISUS, zicand: „Iosif, logodnicul ei, drept fiind si nevrand s-o vadeasca, a voit s-o lase pe ascuns. Si cugetand el acestea, iata ingerul Domnului, i s-a aratat in vis, zicand: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant. Ea va naste Fiu si vei chema numele Lui: IISUS, caci El va mantui pe poporul Sau de pacate“ (Matei 1,19-21).
Despre acest nume de - Iisus - Dumnezeu a instintat-o pe Maria si prin ingerul Gavril la „Buna Vestire“, zicand: „...a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileia, al carui nume era Nazaret, Catre o Fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif; iar numele Fecioarei era Maria, ...Si ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece si vei naste Fiu si vei chema numele Lui: IISUS. Acesta va fi mare si Fiul Celui Prea Inalt se va chema si Domnul Dumnezeu ii va da Lui tronul ... si imparatia Lui nu va avea sfarsit“ (Luca 1,26-33).
Prin acest nume de Iisus, Dumnezeu arata o alta calitate si misiune a Fiului lui Dumnezeu, aceea de Mantuitor, pentru ca: IISUS – inseamna - Mantuitor. Acest nume de Iisus – Mantuitor - corespunde mesajului din veac a lui Dumnezeu, ca Cel ce va veni va mantui pe poporul Sau de pacate (cf. Matei 1,21).
Iar Hristos – inseamna – Uns, adica Unsul lui Dumnezeu. Cand ingerul a vestit pastorilor despre Nasterea Domnului, a zis: „Ca vi s-a Nascut astazi Mantuitor, care este Hristos Domnul...“ (Luca 2,11), adica Unsul lui Dumnezeu.
Iisus intra in viata omenirii ca o forta vie si lucratoare, prin Harul divin, ajutandu-l pe om sa traiasca spre cele mai inalte idealuri ce se pot visa, ca bine si frumos sub Soare, in cautarea mereu a sufletului spre noi intrebari si cunoasteri.
De ce a trebuit sa vina Dumnezeu sa fie cu noi?
Dumnezeu, in persoana Fiului, Iisus Hristos, a trebuit sa vina pentru a renaste si a rascumpara omenirea din moartea pacatelor, prin Nastere Supranaturala, prin zamislire de la Duhul Sfant, in Fecioara Maria (cf. Matei 1,18), pentru ca primii oameni, Adam si Eva, au cazut in pacat prin neascultare de Dumnezeu si astfel a intrat pacatul in viata omenirii si prin pacat a intrat moartea dupa Scriptura care reveleaza, zicand: „De aceea, dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul in lume, si prin pacat a intrat moartea, si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricina ca toti au pacatuit“ (Rom 5,12). Astfel omul din toate generatiile a ajuns sub stapanirea pacatului si a diavolului, pentru ca prin pacat a pierdut comuniunea harica cu Dumnezeu, condamnandu-se la pieirea si moartea vesnica, si singur prin puterile sale proprii nu se putea ridica.
Chipul lui Dumnezeu din om s-a intunecat (cf. Facere 1,26), in urma caderii in pacat (cf. Facere 3,1-24), pierzand harul lui Dumnezeu, omul din generatie in generatie a ajuns intr-o tot mai mare afundare in rau si instrainarea de Dumnezeu. Omul nu se mai putea intoarce la Dumnezeu si nu se mai putea mantui prin puterile sale proprii, ci se indrepta spre moartea vesnica.
Dar Dumnezeu nu a voit moartea vesnica a omului, pentru ca nu il crease pentru aceasta, ci pentru viata vesnica cu El. De aceea, Dumnezeu in infinita Sa bunatate si iubire de oameni, ca si in atotintelepciunea Sa a gasit modul cel mai inalt de salvare a omului de la rau si moarte prin intruparea Fiului Sau pentru mantuirea omenirii si a lumii intregi, dupa Scripturile (cf.Ioan 3,16-17; 1,11-14; Efes. 2,4-5; Tit 3,4-5).
Acest plan a lui Dumnezeu de mantuire a lumii, prin intruparea Fiului Sau „dupa sfatul voii Sale“ (cf. Efes. 1,5 si 9), ca si crearea lumii tot prin Fiul (cf.Ioan 1,3) Cuvantul, Logosul (Iisus Hristos) lui Dumnezeu, a avut loc tot in marea bunatate si iubire a lui Dumnezeu, dupa Scriptura care ne descopera: „Ca Dumnezeu asa de mult a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa n u piara, ci sa aiba viata vesnica“ (Ioan 3,16).
Asadar, opera mantuirii, ca si a creatiei, este lucrarea dragostei, milei si harului lui Dumnezeu in Hristos Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Logosul, intrupat in umanitate (cf. Efes. 2,4; Tit 2,11; 3,14; Rom. 3,24), Care prin intelesul numelui „Emanu-El“, cum am vazut ca inseamna „Cu noi este Dumnezeu“ prin aceea ca S-a facut si Om adevarat precum este si Dumnezeu adevarat. Despre poporul care L-a primit pe Emanu-El, Dumnezeu zice: „...Eu voi zice: «Acesta este poporul Meu», si el va raspunde: «Domnul este Dumnezeul meu!»“ (Zaharia 13,9). Lucru care s-a adeverit in popoarele crestine pana in ziua de azi.
Cand a venit „Dumnezeu sa fie cu noi“
in chip de Om?
Dumnezeu a venit in „chip de om“ sa fie cu omenirea impreuna spre mantuire la „plinirea vremii“ dupa Scriptura: „Iar cand a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege, Ca pe cei de sub Lege sa-i rascumpere, ca sa dobandim infierea“ (Gal. 4,4-5). Infierea omului prin Iisus Hristos, ridica omul la calitate de fiu a lui Dumnezeu prin Har, care inseamna a deveni si mostenitor cu Dumnezeu prin Iisus Hristos, Fiul Sau: „Astfel, dar, nu mai esti rob, ci fiu; iar de esti fiu, esti si mostenitor a lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos“ (Gal. 4,6-7).
„Plinirea vremii“ dupa Sfintele Scripturi, inseamna ca venirea Fiului si Cuvantului lui Dumnezeu intrupat, a fost posibila numai atunci cand pregatirea omeniririi din partea lui Dumnezeu, prin providenta divina, a fost gata pentru primirea lui Mesia, Hristos, Cel fagaduit, ca unicul Mantuitor sub Soare (cf.Fapte 4,12). In special pregatirea din partea providentei divine a trebuit sa aiba rabdare de lucrarea cu omul ca sa vada singur ca prin puterile sale omenesti nu se poate mantui si izbavi din caderea in moartea pacatului.
Pregatirea neamului omenesc, din generatie in generatie, dupa cadere, pentru mantuirea in Hristos, a avut loc in cadrul neamurilor, a lumiii pagane si in cadrul poporului ales.
In cadrul neamurilor, generatiile omenirii au fost pregatite pentru primirea lui Mesia, Cel fagaduit, ca Mantuitor in chip natural si pozitiv. In chip natural, inseamna prin legea morala naturala, manifestata in constiinta omului spre bine si adevar, spre Adevarul absolut Dumnezeu: „Pentru ca ceea ce se poate cunoaste despre Dumnezeu este cunoscut de catre ei, fiindca Dumnezeu le-a aratat lor. Cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, intelegandu-se din fapturi, adica vesnica Lui putere si dumnezeire, asa ca ei sa fie fara cuvant de aparare“ (Rom. 19,20). Aceasta Scriptura se adevereste prin urmatoarea care zice: „Caci paganii care n-au lege, din fire fac cele ale legii; acestia neavand lege, isi sunt lor insusi lege“ (Rom. 2,14).
Astfel pacatul crescand mereu si impreuna cu el suferintele de tot felul au dezvoltat in om constiinta vinovatiei si a trezit in omenire sentimentul ca s-a departat de Dumnezeu si al neputintei omenesti de salvare, precum si dorinta dupa ajutorul lui Dumnezeu de izbavire. Pregatirea a mai fost prin diferite actiuni ale providentei si prin contactul cu poporul evreu, cat si prin traducerea Vechiului Testament, din limba ebraica in limba greaca in secolul al 3-lea inainte de Hristos, care a descoperit neamurilor despre venirea unui Izbavitor, despre care psalmistul reveleaza ca: „Toate neamurile pe care le-ai facut, vor veni sa se inchine inaintea Ta, Doamne, si sa dea slava Numelui Tau.“ (Psalm 85,8)
Mantuitorul Hristos insusi a marturisit ca a aflat credinta la neamuri „care nu era nici in Israel“ (cf. Matei 8,10). Dupa cum zice o alta Scriptura: Caci la neamuri Dumnezeu „ca un facator de bine, nu S-a lasat pe Sine nemarturisit“ (cf.Fapte14,17). Iar propovaduirea Evangheliei la neamuri, prin chemarea si alegerea Apostolului Pavel pentru neamuri, ca si trimiterea celorlalti apostoli la fel, dovedeste ca si neamurile au fost pregatite pentru venirea in trup a Fiului, ca „Dumnezeu sa fie cu toate neamurile“ Universului spre mantuire.
Pe poporul ales evreu, Dumnezeu l-a pregatit spre mantuirea pentru venirea lui Mesia, Hristos Iisus, in chip pozitiv, pe calea revelatiilor supranaturale dumnezeiesti prin proorocii Vechiului Testament. La evrei s-a pastrat vie fagaduinta facuta de Dumnezeu primilor oameni, indata dupa cadere, ca din semanta Evei se va ridica Cel ce va „zdrobi capul sarpelui“ (cf.Facere 3,15).
Fagaduinta unui izbavitor a fost intarita si asigurata de Dumnezeu mereu prin patriarhi si prorooci, si in special prin Avraam, parintele poporului evreu, iar urmasii Isaac si Iacov primesc si mai clar fagaduinta Rascumparatorului, descoperindu-li-se ca printr-un urmas al lor „se vor binecuvanta toate neamurile“ (Facere 22,18; 26,4; 28,14). Prin Iacov Dumnezeu prezice chiar timpul venirii Mantuitorului, a lui Mesia, Hristos Iisus, Emanu-El, precum si semintia din care se va Naste, El fiind: „Impaciuitorul de care vor asculta toate neamurile“ (Facere 49,10, iar prin Moise se descopera ca Acela „va fi prooroc“ Deut. 18,15).
La fel, Legea data de Dumnezeu poporului evreu, prin Moise, dezvolta la fel ca la neamuri, constiinta pacatului, sentimentul vinei, a nemantuirii prin puterile proprii omenesti si trezeste in om dorinta fierbinte de mantuire de la Dumnezeu. Legea fiind, dupa cum numeste Sf. Pavel, un „pedagog spre Hristos“ (cf.Gal. 3,24) . De aceea la venirea Mantuitorului erau foarte multi care traiau „asteptand mangaierea lui Israel“ (cf.Luca 2,25 si 28). Asa a venit „plinirea vremii“, cand s-a implinit proorocia lui Isaia, ca: „Fecioara va avea in pantece si va naste Fiu si vor chema numele Lui «Emanu-El», care se talcuieste: «Cu noi este Dumnezeu»“ (Matei 1,23).
(continuare in numarul urmator)
Preot Paroh Aurel Sas,
Biserica Ortodoxa Romana
Sf. Gheorghe
Las Vegas, Nevada