Zgomotul asurzitor al scandalurilor interne, uriasa galagie care insoteste aproape orice gest public, fie el idiot, banal sau genial, acopera, pentru cei mai multi, cateva evenimente cu adevarat grave care marcheaza acest inceput de an. E vorba, in primul rand, de accelerarea si generalizarea crizei economice globale. Departe de a fi doar un fenomen american, criza economica loveste intreaga planeta, si multe dintre evenimentele recente sunt doar primele sale ecouri. Complet nepregatita pentru a face fata acestor provocari, ba chiar creandu-si probleme specifice, in conditiile in care o clasa politica iresponsabila sacrifica, de dragul unor meschine interese electorale, interesele strategice ale tarii, Romania este in situatia de a primi in plin loviturile crizei. Ar fi amuzant, daca n-ar fi de-a dreptul periculos, sa urmaresti cum tot felul de nepriceputi au ajuns la concluzia ca Romania va fi foarte putin afectata de criza. Avertismentele guvernatorului Mugur Isarescu, exprimate sobru si fara panica, sunt ignorate si chiar substituite cu fantasmagorice analize si solutii apartinand unor persoane pentru care nestiinta de carte e cel mai mic dintre defecte. Iata, proiectul Nabucco s-a prabusit, rusii, dupa ce i-au capacitat pe unguri, joaca si cu bulgarii construirea unui gazoduct, dar si a unei centrale atomoelectrice. Leul scade in continuare, si ceea ce parea ca e „arma secreta“ a Romaniei, piata sa imobiliara de multa vreme constant emergenta, poate fi afectata de paradoxul ca preturile cresc, dar nu mai cumpara nimeni, si asta pana ce preturile vor scadea, dar tot nu va cumpara nimeni.
Nu stiu cat vor mai creste in lei pensiile si salariile, dar e usor de observat ca aceste cresteri vor fi anulate de cele ale preturilor. Economia se regleaza si singura, si o face dur, cei care se joaca acum la butoanele economiei ar trebui sa fie cel putin mai prudenti. E adevarat, Romania nu este inca atat de integrata incat sa resimta la nuante crizele globale. Dar nu e nici atat de autarhica incat sa nu-i peste de ele. Dimpotriva, insuficienta integrare o face vulnerabila, sensibila la crize si mai putin permeabila la solutii. O sa platim din greu faptul ca nu am realizat la timp proiecte si programe de dezvoltare economica dincolo de ciclurile si interesele electorale.
Acum, nimeni nu se ocupa de astfel de programe, importanta fiind nesfarsita tranta dintre presedinte si guvern. Fiecare o tine matu-gaia, si persoane din linia a doua, cum ar fi Norica Nicolai, buna sa devina si seful jandarmilor, in fond, ies in prim plan pentru ca lumea sa nu se plictiseasca de aceiasi protagonisti. Avem mai multe persoane din fotbal care vor fi cercetate de DNA. Avem si opt fosti si actuali ministri pentru care Traian Basescu a dat liber la urmarire penala, dar a inceput sirul chichitelor avocatesti care-i face pe romani sa creada ca nimeni nu prea vrea aceste procese, dar fiecare vrea sa dea vina pe adversar ca n-au loc procesele. Asa cum se va intampla si cu votul uninominal, de grija caruia nu se prapadeste nimeni. Important e ca in continuare circul functioneaza si ca oamenii nu se plictisesc. Ba chiar au senzatia ca batalia e pe mari mize si ca e posibil ca mari rezolvari sa aduca unul sau altul dintre competitorii politici.
Cum ar reactiona romanii, in majoritatea lor, daca li s-ar explica pe indelete ca indiferent daca raman astia sau vin ailalti, sau se combina o parte din astia cu o parte din ailalti, problemele mari ale Romaniei, care sunt legate de problemele mari ale planetei, nu se rezolva? Mai precis, nu se rezolva asa. Poate e momentul ca societatea civila, partea stiutoare de carte economica indeosebi, sa se adune pe unde se mai poate aduna, fara mize politicianiste si sa purceada, cu sprijinul sau/si sub egida Academiei, a BNR la elaborarea acelor programe pe care n-au timp sa le gandeasca puterea si opozitia, ocupate sa se cafteasca.
Prof. Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business, Bucuresti