Unde se afla bariera dintre emotii, sentimente si convingeri? Saptamana aceasta a fost plina de evenimente neasteptate in viata politica si sociala a Frantei. Pe langa anuntul divortului presedintelui Sarkozy, greva aproape totala a mijloacelor de transport (tramvai, metrou, tren, etc.), un alt eveniment a marcat si tulburat apele involburate ale Frantei. Dorind sa sensibilizeze tanara generatie la idealurile de patriotism si eroism, noul presedinte a cerut ca in fiecare an, pe 22 octombrie, sa fie citita in fiecare scoala scrisoarea pe care a trimis-o parintilor sai Guy Môquet, un tanar comunist de 17 ani, care a fost executat de catre nazisti pentru ca facea parte din rezistenta. Aceasta initiativa laudabila a fost criticata, mai ales de catre partidele de stanga, in frunte cu cel comunist, care au acuzat guvernul de dreapta, de demagogie si folosirea acestui simbol pentru a produce emotii, fara finalitate, pentru a impresiona tinerii fara a le da un ideal si o tinta. Plecand de la aceste consideratii politico-sociale, as vrea sa va sugerez sa facem o introspectie in viata noastra spirituala. Adesea, prea adesea, sentimentele si emotiile noastre sunt trezite de evenimente sau imagini sugestive. O predica elocventa, o tragedie in familie sau la locul de munca, imagini socante cu care suntem bombardati zilnic. In fata acestui asediu, avem cateva alternative: Ne blindam si ramanem insensibili nu are importanta ce ar fi. Ne lasam impresionati pe moment, luam decizii eroice, care dureaza cateva ore, zile si apoi se pierd. Luam hotarari pe care le urmam si le punem in practica. Dar cea mai grava situatie este aceea de a ne emotiona, de a varsa lacrimi, fara a fi dispusi sa ne analizam si sa ne schimbam viata, de a ne limita la emotii si sentimente fara a ajunge la convingeri care sa dea loc la schimbarea atitudinii. Viata de credinta ar trebui sa fie una de convingeri, de convingeri profunde, de schimbare radicala, nu numai lacrimi de crocodil, ci inimi strapunse si transformate, inimi reinnoite pe deplin si pentru totdeauna.
Bogati si Saraci.
Incepand cu 1993, ziua de 17 octombrie este numita ziua internationala de lupta impotriva saraciei. Anul acesta in Paris in piata Trocadero, peste 20.000 de persoane au participat la o reuniune, unde presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy, a pronuntat un discurs. Pierre Saglio presedintele unei agentii internationale de lupta impotriva saraciei, declara ca „anul acesta, ziua aceasta va fi si mai internationala ca in anii precedenti". Exista o perceptie falsa ca saracia este caracteristica tarilor din lumea a treia, dar nu este asa. Numai in Franta se inregistreaza astazi 7,1 milioane de persoane care traiesc sub nivelul saraciei. Se estimeaza ca acest numar este cu 10% mai ridicat ca anul precedent. Nivelul saraciei este deja foarte scazut, fiind definit ca un venit de 60% din venitul mediu al unei tari. De fapt 12.1% dintre francezi sunt considerati saraci, 1 milion de persoane nu au locuinta si traiesc temporar in casa altora, in timp ce in fiecare an 150.000 termina scoala fara nici o calificare, deci fara speranta de a avea un venit stabil. Nici in Belgia situatia nu este mai buna, 14.3% din populatie traieste sub nivelul de saracie cu un procentaj de 30% in capitala tarii Bruxel. Si mai grav, 32% dintre tinerii sub 18 ani fac parte din familii care traiesc sub nivelul de saracie, iar 28-29% dintre noii nascuti apartin acestor familii.
Africa, pretul razboaielor.
300 de miliarde de dolari. Acordul care a pus capat celui mai indelungat razboi civil din Africa ar putea fi in pericol. Principalul partid politic din sudul Sudanului si-a suspendat participarea la guvernul national, si a spus ca nu se va implica din nou decat in cazul in care cererile sale vor fi satisfacute: retragerea trupelor nordice din sudul Sudanului si dreptul de a-si remania ministrii. Acest nou moment de criza apare in ziua in care a fost dat publicitatii un nou raport despre conflictele armate din Africa, si ce au insemnat ele, in termeni foarte practici, pentru dezvoltarea continentului. Titlul raportului e mai mult decat elocvent: „Miliardele lipsa ale Africii", in cateva cuvinte efectele economice ale conflictelor de pe acest continent. Rezultatul cercetarilor efectuate de mai multe organizatii neguvernamentale, printre care si OXFAM, arata ca intre 1990 si 2005, pretul platit de tarile afectate, a fost de aproape 300 de miliarde de dolari. Pentru a ilustra si mai bine adevaratul cost al conflictelor si violentelor armate, s-a facut si o comparatie, si s-a vazut ca acest cost este egal cu cel al fondurilor primite ca ajutoare internationale in decursul aceleiasi perioade. In prefata raportului, presedinta Liberiei, Ellen Hohnson Sirleaf, a spus, ca e vorba de bani pe care Africa nu isi poate permite deloc sa ii piarda. Cu ei s-ar fi putut construi mii de spitale, scoli si drumuri. Mark Vihera, purtator de cuvant al organizatiei internationale de caritate Oxfam, da si el un exemplu graitor la nivel individual. „Costul operatiei unui om cu o rana de glont echivaleaza cu scolarizarea a o suta de copii in primele patru clase primare in Kenia, sau un program de imunizare pentru 250 de copii, deci e vorba de un impact cat se poate de real asupra vietii oamenilor". Ruanda, tara care a suferit cele mai multe pagube. Ministrul de externe al Ruandei, Charles Murigande, a declarat la BBC ca, in afara de pierderea a 15 % din populatia tarii, economia Ruandei a fost distrusa, iar efectele asupra moralului populatiei au fost devastatoare. „A trebuit s-o luam din nou de la zero", a spus ministrul ruandez. Cercetatorii care au luat parte la realizarea studiului, spun ca desi numarul conflictelor armate din Africa e in scadere, nu e loc de trecut cu vederea. Nu se poate spera la o rezolvare rapida a problemelor din Somalia sau din Sudan de exemplu, iar unele dintre costurile razboiului, cum ar fi cheltuielile militare sporite si o economie aflata in dificultate, astfel de costuri nu dispar in momentul in care au incetat luptele. Raportul se incheie cu concluzia ca guvernele africane au luat masuri incurajatoare la nivel regional ca sa controleze transferurile de armament, dar spune in acelasi timp ca e nevoie de un tratat la nivel mondial, cu valoare juridica, privind comertul cu arme.
Berlin. Trafic de persoane.
Procuratura din Augsburg a decis actionarea in judecata a politistului care i-a exploatat pe romanii descoperiti de autoritati in luna iulie la ferma acestuia din Bavaria. Barbatul, in varsta de 49 de ani, le-a promis celor aproape 100 de romani, cazare, masa si 5 euro pe ora pentru a culege capsunile de pe plantatiile sale. In realitate insa, el nu le-a oferit nici macar 1 euro si jumatate pentru munca prestata si i-a lasat la mila localnicilor. Politistul a fost retinut si anchetat pentru trafic de persoane si incalcarea drepturilor strainilor, si este pasibil de o pedeapsa cuprinsa intre unul si zece ani privare de libertate. La Münster un alt proces, in care doi barbati si o femeie sunt acuzati de fals si exploatare, in legatura cu mai multi macelari romani carora nu le-au platit sumele promise atunci cand i-au adus la lucru in Germania.
A devenit membrul unui partid politic din intamplare.
In Bruxel, capitala Belgiei, se judeca procesul lui Hans Van Themsche, un tanar de 19 ani, care in 11 mai 2006 a plecat de acasa inarmat cu o pusca si a inceput sa traga la intamplare, pe strada in multime. De fapt nu a tras chiar la intamplare, ci a vizat straini, de preferinta persoane de culoare. Asa se face ca a ucis pe Oulematou Niangadou, o femeie de 24 de ani, originara din Mali, care ducea in brate pe Luna Drowart, o fetita de 2 ani. La numai cativa pasi distanta a tras intr-o femeie de origine turca, Songul Koc, in varsta de 47 de ani. De fapt el era foarte suparat ca fusese eliminat de la scoala ca fumase in camera de la camin, si dorea ca omorand emigranti, sa provoace politia si sa fie la randul lui omorat. Este interesant ca in cadrul procesului, el a declarat ca nu se considera rasist, iar tatal sau a declarat ca a devenit membrul unui partid politic xenofob din intamplare. Ma gandeam ca tot asa de lipsit de sens vom apare si noi in fata scaunului de judecata divin, pretinzand ca am facut una si alta, am fost in cutare sau cutare loc, din intamplare, din greseala sau fara nici o explicatie.
Crima si pedeapsa.
Pierre Paskua, fiul fostului ministru de interne francez Charles Paskua, a fost condamnat in recurs la o amenda de 300.000 de euro pentru rolul pe care l-a avut intr-o afacere de trafic de influenta si mita. Intr-o serie de afaceri necurate, o companie a mituit personalitati politice, printre care si tatal lui Pierre, pentru a obtine aprobarile necesare. Potrivit procuraturii comisionul primit s-ar fi ridicat la 770.000 de euro, dar tranzactii oculte in conturi bancare elvetiene, si moartea unuia dintre participanti, fac aceste fapte greu de dovedit. De fapt in cadrul procesului original, Pierre a fost gasit nevinovat.
Divort fara frontiere.
Ales de numai cateva luni, presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy, se afla din nou pe prima pagina a ziarelor, nu pentru realizari politice sau sociale, ci pentru ca a devenit primul presedinte francez care divorteaza in timpul exercitiului functiunilor sale. Sotia lui, Cecilia Sarkozy, a cerut sa divorteze, spunand ca nu ii place viata zbuciumata de la palatul Elysee, resedinta oficiala a presedintilor francezi. Fiica unui exilat roman, casatorit cu nepoata compozitorului spaniol, Isac Albeniz, Cecilia nu era straina activitatilor publice. Fosta manechin la casa de moda Schiaparelli, a fost apoi casatorita cu cel mai renumit prezentator de la televiziunea franceza, apoi cu Nicolas Sarkozy. Divortul a fost instaurat in Franta, pentru prima data in 20 septembrie, 1792. Interzis in timpul revolutiei franceze, a fost reinstituit in 1884. Daca in 1886 s-au inregistrat numai 2.949 de divorturi, in 1914 erau 20.000, in 1970, 40.000 iar in prezent peste 125.000 pe an. In 3 din 4 cazuri, sotia este cea care cere divortul, iar rata divorturilor a evoluat de la 5% in 1914, la 30% in 1985, si 45% in 2001. Dar iata ca semn al timpurilor moderne, nimic nu poate impiedica familia Sarkozy sa nu devina una din cele 125.000 de familii care vor divorta anul acesta in Franta.
Cand prea devreme, este prea devreme.
Incepand din 2004, si-a inceput activitatea o statie de televiziune care are ca auditoriu o categorie de varsta cu totul speciala. Stiam despre statii care au in vedere iubitorii muzicii, comediei, filmelor, istoriei, stiintei, etc., dar Baby TV are ca audienta tocmai aceasta, este adresata sugarilor incepand de la varsta de 6 luni. Sa nu credeti ca este o fantezie pur americana, aceasta statie, in ciuda varstei fragede, este difuzata deja in peste 20 de tari. De ce sa ne mai miram ca tineri, sau mai putin tineri, stau toata ziua si noaptea lipiti de ecranele televizoarelor, cand au facut aceasta cu mult inainte de a fi capabili sa mearga, sa manance singuri, sa vorbeasca, etc. Un alt exemplu socant de „precocitate contemporana" este initiativa unei scoli americane din orasul Portland, Maine, de a oferi mijloace contraceptive pentru elevele scolii. Aparent nimic iesit din comun, multe licee ofera asemenea servicii. Ceea ce este iesit din comun, este ca elevele in cauza au numai 11 ani si pot avea acest „tratament" fara consimtamantul parintilor. S-a considerat ca este necesar sa se ia o asemenea masura, datorita faptului ca in cele 3 scoli din oras, s-au inregistrat in ultimii 4 ani, 17 cazuri de eleve insarcinate, care nu aveau inca 14 ani. In Statele Unite s-au inregistrat anul trecut 17.000 de eleve sub 14 ani, care au fost insarcinate. Opiniile sunt foarte impartite. Unii parinti si profesori sunt favorabili, argumentand ca aceasta va preveni elevele sa devina mame asa de tinere, altii ca aceasta va incuraja aceste comportamente iresponsabile.Oricum ar fi, este clar ca societatea contemporana este foarte grabita spre lucruri rele. Televiziune pentru sugari, relatii sexuale pentru tinere fete, o evolutie mai mult decat ingrijoratoare.
Minte sanatoasa in corp sanatos.
Apendicele. Chirurgii de la Duke University Medical School, cred ca au descoperit misterul apendicelui: el produce si protejeaza bacteria buna din intestine. Medicii, de mult timp s-au intrebat, care este de fapt scopul apendicelui, si nici un raspuns satisfacator nu s-a gasit pana acum. Chirurgii il vad mai mult ca o inconvenienta, si de teama infectiilor, nu se sfiesc sa-l elimine. Un apendice infectat poate sa duca la peritonita si in final sa cauzeze moartea. In US, aproximativ 321.000 de persoane sunt internate anual cu apendicita, iar pacientii care sunt supusi la apendicectomia (operatie de apendicita), traiesc o viata normala fara sa-i simta lipsa. Un articol recent publicat in Journal of Theoretical Biology, incearca sa raspandeasca putina lumina in acest mister. In intestinele organismului uman se gaseste o cantitate uriasa de bacterii, mai multe la numar decat celulele umane din intregul corp. Aceste bacterii sunt extrem de folositoare la buna functionare a sistemului digestiv, si dupa parerea medicilor americani, folosesc apendicele ca adapost si depozit. In anumite maladii, cum ar fi holera, sau dezinteria, bacteria intestinala este distrusa, iar slujba apendicelui este sa restabileasca flora intestinala atat de necesara digestiei. „Apendicele este un fel de adapost pentru bacteria intestinala, iar locatia lui este ideala pentru a sustine o asa ipoteza", este de parere profesor Bill Parker la Duke University. De asemenea, apendicele care este atasat de intestinul gros, nu este altceva decat un saculet mic care actioneaza ca o fabrica de bacterii. In societatea noastra moderna, daca unei persoane ii moare flora intestinala, ea se poate repopula usor de la alte persoane. Insa pe timpuri, cand populatia nu era asa de densa ca acum, in timpul unei epidemii de holera, care afecta o intreaga regiune, aportul apendicelui de a restabili bacteria din intestine, era vitala. Chiar daca apendicele are o functie, in cazuri de inflamatii si infectii, el trebuie operat si eliminat, pentru a evita infectii grave. Aproximativ 400 de americani isi pierd viata anual, din cauza peritonitelor netratate la timp.
California. Incendii.
Incendiile care afecteaza de patru zile sudul Californiei au facut necesara evacuarea a peste 500.000 de persoane. Este cea mai mare evacuare din istoria Statelor Unite. Flacarile au distrus aproape 1.500 de case, iar 5 persoane au murit. La San Diego, cel putin 45 de persoane au fost ranite, dintre care 29 de pompieri. Autoritatile locale au estimat deja pierderi de sute de milioane de dolari. Guvernatorul Arnold Schwarzenegger l-a informat pe presedintele Bush ca dezastrul depaseste capacitatea de reactie la nivelul autoritatilor statului California si va fi necesar ajutor federal. Presedintele Bush face o vizita in California pentru a vedea la fata locului amploarea daunelor.
Pretul sanatatii.
In ciuda aparentelor, viata cotidiana nu este lipsita de stres si probleme pentru nimeni. In Franta se inregistreaza circa 10.5 milioane de persoane cu hipertensiune arteriala. Dintre acestea 60% iau medicamente. Aceasta cifra reprezinta o crestere de 2 milioane de bolnavi in numai 6 ani. Hipertensiunea arteriala este o patologie foarte frecventa si se claseaza pe locul 3 in randul bolilor care sunt tratate sub control medical, deci rambursate de catre asigurarile sociale. Un alt aspect important este si acela ca aceste tratamente sunt din zi in zi mai sofisticate, si deci mai scumpe. Printe cauzele citate se numara imbatranirea populatiei, obezitatea si diabetul, toate daca vreti semne ale bunastarii.
O fagaduinta pentru saptamana care ne sta in fata. „Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om". Eclesiastul 12, 13
Petre si Paul Gheorghe