– urmas al vechilor iconari, membru al Uniunii Artistilor Plastici din RomaniaRep: De unde si de cand a inceput pasiunea pentru pictura?
Calin Bogatean: Pictura a fost o pasiune de mic. De pe vremea cand citeam cartile de istorie. Am inceput sa reproduc imaginile respective, formandu-ma ca incepator. Dupa ce am capatat o oarecare dexteritate, l-am intilnit pe artistul plastic Vasile Muresan care mi-a indrumat primii pasi. Muresan este un profesor deosebit. Preda artele plastice vizuale la modul profesionist. Sub indrumarea lui am inceput sa reproduc icoane. Nestiind ce inseamna icoana adevarata reproduceam tot felul de litogravuri sau icoane facute de altii. Totdeauna o copie facuta dupa o copie iese mult mai rau decat originalul. Am inceput mai intai pictura pe panza cu portrete, iar mai apoi pe lemn. Icoana e altceva. Ea trebuie sa aiba o transcendenta spirituala, chipurile trebuie sa fie altfel decat ale omului de pe strada. Ochii mai mari decat realul, fata trasa ca semn al postului si penitentei.
Rep: Cum credeti ca ar arata religia ortodoxa fara icoane?
Calin Bogatean: Nu cred ca biserica poate sa reziste fara icoane pentru ca icoana e de fapt o biblie in imagini. Cand lumea nu stia sa citeasca a invatat religia dupa imagini. Totdeauna in spatele imaginii exista o parte spirituala. Eu am descoperit aceasta latura a icoanei.
Rep: Stiu ca icoanele, la modul general, se picteaza dupa un prototip. Daca ar fi sa pictati un sfant pe care nu l-a mai pictat nimeni, cum vi l-ati imagina?
Calin Bogatean: Am sa va fac o marturisire. E prima data cand o fac. In unul din pelerinajele mele am fost la Curtea de Arges, la moastele Sfintei Filoteia. Ca toata lumea, mi-am pus si eu o dorinta. La vremea aceea eram doar un invatacel in ale picturii si doream sa pot realiza mai mult. Dupa un an de zile, spre uimirea mea, mi s-a indeplinit dorinta si am fost premiat cu un premiu de excelenta la Curtea de Arges, de Inalt Preasfintitul Calinic al Argesului si Muscelului, prin care mi s-a recunoscut calitatea de iconar. Am fost foarte incantat pentru ca concursul respectiv este unul foarte select. M-am intors la manastire si am mutumit lui Dumnezeu si Sfintei pentru ajutorul dat. Acest fapt si altul care mi s-au realizat m-au facut sa imi propun sa pictez o icoana care nu a mai fost pictata de nimeni. Stiind ca in pictura icoanelor cei mai indreptatiti sunt calugarii, am tot lasat pictura de pe o zi pe alta pana au trecut vreo sapte luni. Intr-o noapte am avut un vis. Tind sa cred ca nimic nu e mai sfasietor decat ceea ce te sfasie in vis. Mi-au aparut niste personaje care ma priveau foarte mustrator. A doua zi am avut o problema care m-a tinut la pat sase luni. Acesta, zic eu, a fost un semn. Am avut timp sa citesc acatistul (povestea de viata) a Sfintei Filoteia, sa ma gandesc la proiectul meu amanat si sa ma apuc de lucru. Am facut o icoana dupa acatistul si dupa figura Ei aparuta in vise. Icoana i-am daruit-o Inalt Preasfintitului Calinic cu o scrisoare de multumire pentru faptele Sfintei si ea a aparut pe pagina de deschidere a site-ului Patriarhiei Romane vreme de vreo doi ani. Deci nimic in viata nu e intamplator.
Rep: In pictura bisericeasca, in icoane, sfintii sunt reprezentati cu chipuri asemanatoare? Un anume sfant are acelasi chip in toate picturile?
Calin Bogatean: Categoric, nu. Exista prototipuri create, in mod deosebit, de calugari. Nu poti sa inventezi un sfant. In fiecare perioada au existat artisti care au cunoscut persoana respectiva care mai apoi a fost canonizata. Spre exemplu, Sfantul Petru va fi pictat la fel in toate bisericile si el nu va semana niciodata cu Sfantul Pavel, de pilda. Nimeni nu-i va confunda. De altfel, si in cartile de specialitate ei au descrise particularitati ale fizionomiei si modul cum ei se picteaza. Unul are parul cret, unul este imbracat intr-un anume fel s.a.m.d. De aici incolo depinde de cunostinta artistului si de indemanarea fiecaruia. Pana la aparitia cartilor se invata de la maestri si aceste ernimii s-au transmis pana au ramas ca repere in cartile de specialitate.
Rep: In afara de pictura pe lemn mai pictati si alceva? Vitralii de exemplu?
Calin Bogatean: Am pictat si vitralii. La inceput am pictat si pe sticla, dar pictura pe sticla nu prea e pe ,,gustul“ meu. E un pic mai fragila si, in general, pictura pe sticla e mai usoara si nu cere atat de multa indemanare. In schimb pictura pe lemn se face in trepte succesive, este mai elaborata. Lemnul necesita o preparatie dintr-un material de pregatire, se pregateste suprafata, se pune desenul schita si se incepe umplerea. Se picteaza intai hainele in etape succesive de la culori inchise la culori deschise, iar pictura unei icoane pe lemn de dimensiuni mici si cu un personaj dureaza minim trei zile, pe cand o pictura pe sticla se poate face si in 4-5 ore. Finisajele, spre exemplu, atunci cand vrei sa dai picturii o patina de pictura veche pot dura doua, trei zile. Am avut icoane la care am lucrat 10-12 ore pe zi si lucrarea a durat patru luni. Inainte ma inspira pictura romaneasca veche. Acum drumul meu artistic este influentat de frescele aflate pe Muntele Athos din Grecia.
Rep: Sa vorbim putin despre materialele pe care le folositi in pictura.
Calin Bogatean: La icoanele pe lemn folosesc Tempera cu emulsie de ou si Acril-urile care sunt apropiate de Tempera, dar nu au aceeasi caldura. Oul fiind o substanta organica in vopsea si nefiind un produs chimic ca in acriluri, Tempera transmite mai multa caldura. Ca si lemnul de altfel. Inchipuiti-va cum ar arata o icoana pictata pe material plastic. Daca a-i pune-o langa o pictura pe lemn fara ca omul sa stie, acesta ar simti in mod sigur o diferenta chiar daca nu isi da seama in ce consta. Materialul cu care (si pe care) pictezi trebuie ales in asa fel incat sa transmita si el ceva. Asta o spun si tratatele iconografice. Nemaivorbind de faptul ca icoanele au o forta energetica in sine mai aparte fata de tabloul normal. Campul energetic al icoanelor a fost, dealtfel, masurat si cu aparatura foarte moderna.
Rep: Pentru ce pictati mai mult?
Calin Bogatean: Pictez mai mult pentru expozitii. As putea sa stau inchis in casa toata viata si sa pictez icoane. As fi impacat sufleteste. Pentru mine iconografia e in primul rand pentru sufletul meu, apoi pentru sufletul celor care viziteaza expozitiile sau privesc icoanele in alta parte si abia in ultimul rand pentru cei care ar vrea sa cumpere. Nu sunt un rob al banului, acesta intr-adevar acopera necesitati artistice si familiare. Asa cum spunea un calugar.... „Vrednic este fiecare de munca, caci cel ce se trudeste si munceste trebuie rasplatit“
Rep: As vrea sa nu incheiem fara sa vorbim despre ,,Stejarul Credintei“.
Calin Bogatean: Da. Povestea cu stejarul e foarte interesanta. Parintele Calinic a ajuns la schitul de pe Budiul Vechi printr-o intamplare. Intr-o zi am mers sa-i fac o vizita. In curte era un stejar batran care in urma unui trasnet a facut o scorbura, aproximativ la jumatatea tulpinii. Parintele a montat o scara, a curatat cat a putut scorbura si a facut acolo un loc de rugaciune. Stiindu-ma pictor de icoane m-a rugat, daca pot, sa pictez interiorul copacului. Am acceptat cu toate ca era prima lucrare pe care trebuia sa o fac fiind plecat de acasa. A fost foarte greu. Suprafata nefiind plata pregatirea si pictura au fost greu de realizat. A durat vreo trei luni. Interiorul copacului aproape copiaza macheta unei biserici. Are simbolul crucii exact ca si biserica si are doua incaperi. In interior, spre surpriderea multora, incap 6-7 persoane in picioare. Dealtfel, acolo parintele savarseste sfanta spovedanie a credinciosilor. Acum vine lume multa din toata tara. Oamenii considera copacul ca pe o bisericuta. Se opresc la radacina lui, sau se urca pe scara in micul altar din scorbura si se inchina. Pe mine ca artist si crestin ma bucura asta.
Nelu Sabau - Actualitatea Mureseana, Targu Mures, Romania