CRONICA ULTIMEI INUNDATII ANUNTATE
* Cu inimile innegrite de
durere, oamenii izgoniti de ape s-au intors la ce a mai ramas din
casele lor
Sinistratii s-au intors la ce a mai ramas din gospodariile lor. Multi
au venit fie din satele vecine, unde au fost adapostiti de fortele de
ordine, fie de aproape, de peste drum, de la rudele sau gospodarii cu
stare care au case cu etaj, unde s-au adapostit vremelnic. Acolo au
crezut ei ca se afla mai in siguranta si au ramas vii. Chipurile lor
s-au stins de durere si de lacrimi in aceste zile. Maramures, Neamt,
Iasi, Botosani si Suceava sint judetele cele mai afectate.
A fost o data ca niciodata 28 iulie, cind o ploaie monstruoasa a
coborit din ceruri peste paminturile Moldovei, in nord. Capetele de
"balaur" – Siretul si Prutul – s-au umflat peste diguri si peste
puterile oamenilor, suflind suvoaie de apa inalte cit casa, intinse cit
"ceriul". Riul involburat a muscat din digul de la Mircesti, inecind
in potop zeci de gospodarii falnice ale oamenilor locului. Aproape de
momentul zero, cind 12 case au fost transformate in sicrie de namol,
luind cu ele, sub pamint, zeci de animale, circa 1.000 de oameni din
localitatea ieseana Rachiteni au fost evacuati. 900 dintre cele 1.200
de hectare de culturi agricole inundate, 1.200 din 1.700 de locuitori
sinistrati. 1.000 de refugiati. 450 din 570 de case afectate de
sinistru. Joi a venit timpul refacerii. Si a contemplarii inefabilului:
distrugeri de zeci de milioane intr-o Moldova si asa saraca.
De la 31 iulie, un comandament special a evaluat fiecare paguba in
parte. Oamenii au luptat contra fortelor naturii si au incercat sa
inlature urmarile dezastrului.
IISUS DIN RACHITENI. Joi, a doua zi dupa potop.
Rachiteni. "Soarele s-a topit si a curs pe pamint/ A ramas cerul
fierbinte si gol/ Ciuturile scot din fintina namol", cum spune Labis in
"Moartea caprioarei".
La iesirea din localitate, drumul pietruit e inghitit de ape. In stinga
si in dreapta intrarii in comuna, virfurile lanurilor de porumb se
itesc din oglinda namolului, in aerul fierbinte, incarcat de aburii
apelor ce se topesc sub puterea soarelui naucitor. Un om slab isi
impinge bicicleta prin apa. Vine de la rudele de peste deal, din satul
Izvoarele. Va ajunge la casa lui, care-si face ultima matanie inainte
de a se darima, supta de ape. Valuri stirnite de atelaje care-si
croiesc drum prin mocirla clipocesc a necaz. Se vintura prin apele ce
ajung pina la briu carute, masini mari, pompieri sositi cu utilaje
speciale, veniti sa curete de apa curtile si beciurile oamenilor. Un
Iisus rastignit plinge batut de vint si ars de soare. Trece o caruta.
Apa rosiatica ii spala picioarele muiate de valuri.
VENETIA DE CHIRPICI. Pe ulitele pline de apa, care
aduc cu o Venetie de chirpici, oameni tristi si ingrijorati se
indreapta fie spre dispensar, fie spre punctul unde se distribuie
alimente. Nenea Iacob Anton are ochii incercanati, muscati de nesomn.
Cu un curaj nebunesc a inotat atunci prin viltoarea apelor sa-si
hraneasca animalele lasate pe celalalt mal. Acum, motopompele torc
torenti involburati care se scurg in santuri. Balti murdare rid stirbe
in curtile cindva manoase ale oamenilor. Cu capul plecat, Gica Gherca
isi plinge necazul in oglinda apei. Daca ar avea putere, si-ar muta
casa sus, pe deal, departe de noroiul si prapadul din jur. Un miros
puternic de namol staruie pe ulite. La tot pasul, case ciobite,
locuinte cu picioarele luxate, cu piloni de sustinere cazuti, cu pereti
prabusiti. Una s-a lasat intr-o parte. Pare gata-gata sa cada, dar
rezista: grinda care o sustine se sprijina pe un televizor cu ecranul
spart. Ciinii latra a paguba. "Mie mi s-au darimat doua camere", se
plinge un om, in timp ce altul se jeluieste ca a ramas fara grajd. Un
barbat este tare suparat pentru ca i s-au inecat pasarile. Dar macar a
salvat porcul, pentru ca l-a adapostit in podul casei. Oamenii se
string ciorchine sa convinga autoritatile ca mai degraba lor li s-a
oplosit necazul in batatura.
TAVANUL RIDE LA CER. Rachiteniul avea 570 de case.
Acum au mai ramas intregi doar 120. 12 s-au darimat de tot, opt stau sa
cada, iar restul au fost afectate mai mult, ori mai putin. Sint
proprietari care au aflat de la mii de kilometri departare de urgia
care i-a lovit. Sint cei plecati la munca in strainatate, de regula
proprietarii caselor cu etaj. Cei ramasi la Rachiteni au vazut potopul
de aproape. Au stat cu Biblia in sin si s-au rugat ca macar sa le
ramina casele in picioare. Au fost oameni carora li s-a facut rau de
necaz. A venit ambulanta si i-a luat rind pe rind. Doar mamuca Verona,
care-i tare bolnava, ca are Parkinson, n-a plecat deloc, nici in timpul
revarsarii apelor. A luat-o fiu-su in brate si a dus-o pe sus la un
vecin care are casa cu etaj. N-au putut sa se refugieze din calea
razboiului cu Siretul si au privit batalie dupa batalie.
TENEBRELE POTOPULUI. Ca sa ajungi la casa familiei
Mandache, tragi cu putere aer in piept, iti incordezi muschii si
pasesti prudent peste ape. La doua zile de la potop, zidul lichid si
tulbure margineste inca gardurile. Plutesc prin apa cepe, bucati de
lemn, legume, vise desarte. Locuinta lui Mandache seamana cu un
cadavru. Casa e pusa pe de-a intregul la pamint. Ii atirna ca o plomba
tavanul darimat. In dormitor, televizorul strivit s-a lipit de podea
sub greutatea podului. Pe pat, obosit, tavanul s-a trezit in razele
calde ale soarelui. Linga el se odihneste cealalta bucata de perete.
Domnul Mandache, un tinar de 35 de ani, nu mai are nevoie de cizme, ca
toata lumea din sat. Derutat, e fericit ca si-a salvat de la inec o
banita de ceapa. Casa omului s-a prabusit efectiv, plonjind in apa.
Frigiderul s-a zdrobit inmuiat, purtind in gura deschisa o bucata din
fereastra. In curtea familiei sinistrate e intuneric si tristete, chiar
daca soarele arde pe cer. Omul apare din spatele casei cu una dintre
gaini. Livida, teapana. Are creasta palida, iar ochii nu ii mai
sticlesc in apa. O poarta in mina ca si cum ar fi dus o zgarda, ca si
cum ar fi purtat o sacosa. "S-au inecat toate, Porcul l-am scapat, ca
l-am dus in spate, l-am urcat in podul unui vecin, am dormit cu el",
plinge el cu lacrimi nevazute, secate, umbra omului de mai ieri. Muta
precipitat dintr-o mina in alta doua cepe salvate de la inec. Ele au
trecut potopul. In afara bucatelor primite de la oficialitati, e
singura hrana din productie proprie.
"Imi vine sa mor"
Dupa zile intregi de dormit in corturi sau pe
la rude, localnicii din Radauti Prut au venit ieri la case pentru a
vedea ce le-a mai ramas si ce mai pot face. In sfirsit, Prutul s-a
retras in matca, dar ce a ramas in urma lui cu greu si-ar fi putut
imagina cineva. Sute de case au fost distruse in totalitate, iar cei
mai multi dintre proprietari nu au mai reusit sa mai salveze ceva.
Unora le-a ramas speranta, altii nu vor decit sa moara.
PRAPAD. Putine case au mai ramas in picioare dupa
retragerea apelor. Mai exact, din cele 350 de case care au fost
afectate de apa, 170 au disparut cu totul. Oamenii sint disperati,
multi dintre ei spuneau ca nici nu mai au pentru ce sa traiasca. Unii
dintre ei isi vad pentru a treia oara casa luata de ape. Dar in 1969,
cind a fost ultima inundatie aveau 40 de ani si erau in putere. Acum
sint singuri, sint bolnavi si fara speranta. Citeva case au ramas
intregi, cele construite din boltari sau caramida. Chirpiciul este insa
mult mai ieftin si mai toate casele erau construite din chirpici.
Aproape nimeni nu statea ieri degeaba in Radauti Prut. Cei mai tineri,
cu lopetile in mina, scoteau milul din casa si incercau sa mai salveze
ceva din mobilier sau imbracaminte. Pe fetele lor se putea citi
disperarea, nu-si putea imagina un asemenea dezastru.
Cu lacrimi in ochi, batrinii din sat sint la capatul puterilor. Nu au
nici bani, nici putere sa-si mai faca odata casa. Iti spun cu
seninatate ca vor numai sa moara si sa scape de greutati. "Nenorocire
mare. Ce sa facem? Asteptam sa murim, pentru ca nu mai avem pentru ce
sa traim. Sintem in virsta, nu mai putem nimic sa facem. Am copii, dar
au si ei problemele lor, nu pot ei sa vina sa ma ajute acum pe mine",
povestea ieri Valeria Ionescu. Femeia are 70 de ani, iar barbatul ei
81. Au mai trait aceasta experienta, dar spun ca nu a fost asa greu ca
acum. Iar acum, acum ei sint la mila altora. "Sintem singuri, nu mai
putem noi sa facem casa la virsta asta. Cite zile oi avea, aicea nu mai
stau. Sa ne ajute sa ne facem casa, dar mai sus. A mai fost o
inundatie, in 1969, dar nu ca acum. Acum a fost nenorocire. Noi am avut
casa din barne, cum se faceau odata, si de asta mai sta oleaca, dar in interior
totul s-a darimat. Am scos vaca, vitelul si atit", spunea femeia. La
fel ca alti oameni din sat, Valeria sustine ca nu au fost anuntati de
viitura.
CAMPANIE ELECTORALA. Vizavi de casa Valeriei sta Maria
Raileanu. La 80 de ani, singura ei sansa este ajutorul de la stat. Dar
nu pune mari baze pe asta. "La mine nici nu intra nimeni in casa, ca
este pericol. Asa am iesit din casa, eu nu am pe nimeni. Nu stiu unde
am sa ma duc si ce am sa fac. Stau la o cumnata de-a mea, da’ cit o sa
pot sa stau acolo? Care mai au copii o sa vina copiii sa-i ajute, dar
pe mine cine ma ajuta? Si am citiva lei pensie, nu pot sa fac nimic.
Sint vai de capul meu, mai bine mi-ar da o pastila sa mor si gata",
plingea femeia. Ieri la Radauti Prut a sosit si premierul Calin Popescu
Tariceanu, insotit de Cristian David si Atilla Korodi. "Ei, pentru ei
asta este campanie electorala, nu altceva. Nu ma impresioneaza
bulendrele pe care le dau ei, daca nu am eu acoperis deasupra capului",
spunea vecinul Mariei Raileanu. Din casa lui au mai ramas numai vreo
doi pereti. (Razvan Constantin)
Soare ca un giuvaer la Rachiteni
La circiuma din Rachiteni,
oamenii zimbesc a pacat. Au muncit mult si acum incearca sa-si inece
necazul altfel, nu doar in apele Siretului. "Avem 12 case darimate, 900
de hectare afectate. A venit o comisie pentru identificarea caselor si
a pagubelor. Oamenii incep sa fie vaccinati impotriva hepatitei A si
tetanosului. Am primit zi de zi apa minerala si hrana – cascaval,
salam, piine, conserve de carne, de peste. Acum, cu cele trei pompe si
trei autospeciale de la pompieri si Apele Romane, facem fata la potop.
E foarte greu, dar o sa ne descurcam, poate si cu ajutorul semenilor
nostri", conchide la final primarul Rachiteniului, Eusebiu Martonca. Pe
cerul inrosit s-a inaltat un curcubeu. Bolta cereasca e ca un giuvaer.
Jos, e o mare de noroi. Si toata murdaria aceasta se curata cu multa
munca. Dar miine, linga casele darimate vor rasari altele, cladite pe
pamint nou, adus din maruntaiele Siretului.
Cristinel C. Popa - Jurnalul National