„Europa libera a facut mai mult decât am facut noi aici“ - Razboi pe calea undelor

„Apolitismul generatiei mele e un efect al felului in care am trait noi comunismul.“ (Alexandru Solomon)

Desi finantat de americani, Radio Europa Libera era perceput de romani ca un post national. / Securitatea a raspandit zvonul ca unii angajati ai Europei Libere erau securisti. / Filmul lui Alexandru Solomon exploreaza relatia emotionala dintre cei de la Europa Libera si noi, cei de aici.

Alexandru Solomon a inceput acum cateva zile montajul noului sau documentar, Razboi pe calea undelor, in care se ocupa de postul de radio Europa Libera. Cineastul spune insa ca nu il intereseaza sa faca istoria postului. „Nu m-a interesat sa fac un film istoric, in parte pentru ca istoria lui e lunga. A inceput in 1950 si a trecut prin diverse faze, de la faza combativa, de razboi rece initial, pana la cea din anii lui Ceausescu.“ Alexandru Solomon se arata mai degraba interesat de alte lucruri. De pilda, de felul in care postul finantat de americani a devenit pentru romani un post national. „Europa Libera era un post de radio strain, bazat la München, condus de americani si cu angajati emigranti romani, cehi, polonezi, care a capatat imaginea unui post national romanesc datorita lui Ceausescu, dar si datorita acestui soi de identificare a romanilor cu niste voci care veneau din exil. Pe mine m-a interesat fenomenul asta, al relatiei foarte personalizate si intense emotional dintre niste oameni prinsi aici in menghina si niste voci care veneau din neant, de la mare departare.“

Europa Libera, la megafon prin Bucuresti

Alexandru Solomon a aprofundat si in filmele sale precedente relatia dintre trecut si prezent, chiar daca trata despre jaful asupra Bancii Nationale a Romaniei, exilul berlinez al lui Caragiale sau activitatea fotografului Iosif Berman. Cineastul a gandit pentru Razboi pe calea undelor niste happeninguri cu functie si sociologica, si cinematografica. A mers cu masina prin Bucuresti si a difuzat prin megafon, ca pe reclame, inregistrari ale emisiunilor din anii 80, filmand prin portiera deschisa. Sau a difuzat aceleasi inregistrari intr-un autobuz. Sau in holul Parlamentului. Reactiile au fost dezamagitoare. „La vocile care aveau un statut de staruri fara chip oamenii n-au reactionat in nici un fel. Pasivitatea de dinainte de revolutie s-a prelungit dupa. Foarte putini au recunoscut vocile, iar in autobuz, unul singur a venit la noi si ne-a spus: cate am patimit in anii aia..“ Subiectul filmului l-a atras pe cineast si pentru ca, spre deosebire de alte filme, este o provocare la nivel vizual. „M-a interesat pariul de a face un film despre ceva care nu se vede.“

100 de ore de filmare, comprimate intr-o ora jumate

Munca la film a inceput in urma cu patru ani, cand Alexandru Solomon nici nu incepuse sa filmeze pentru Marele jaf comunist. Au urmat mai multe calatorii de documentare, iar filmarile propriu-zise au avut loc anul trecut, cand cineastul s-a imbarcat cu operatorul Andrei Butica, sunetistul Cristi Tarnoveschi si asistentul & soferul Titi Gavrila intr-o dubita VW, parcurgand 7000 de kilometri. Cluj-Napoca, München, Bruxelles, Paris, langa Frankfurt - unde e o statie de emisie a radioului - Berlin si retur - plus Sibiu. Au filmat oameni legati de radio - ascultatori, oameni care au lucrat la radio, politicieni de ieri si de azi. Au carat cu ei si un mic decor, un colt de radio. Au filmat pana la Craciun. A iesit foarte mult material, peste 100 de ore de filmare din care cineastul trebuie sa scoata acum o ora si jumatate. „Teoretic, am din ce face un mini-serial cu cateva episoade a cate o ora, dar trebuie sa-i foloseasca cuiva, unei televiziuni.“

Filmul e co-produs de TVR, iar contractul s-a semnat doar pentru realizarea unui lungmetraj. Oricum, Al. Solomon n-a vrut sa rateze sansa de a pastra cat mai multe marturii posibile despre fenomenul Europa Libera, iar atunci cand va scoate filmul pe DVD intentioneaza sa includa bonusuri consistente. Printre cei intervievati se numara Serban Orascu, Neculai Constantin Munteanu, Monica Lovinescu, Emil Hurezeanu, Mircea Carp, chiar si un om de la statia de monitorizare a postului, adica serviciul care se ocupa de ascultarea Radio Bucuresti, Radio Moscova si care citea toate ziarele romanesti. „E frapant ca ei locuiau la München sau la Paris, dar psihic traiau la Bucuresti, fiind mult mai atenti la ce se intampla aici decat noi pe vremea aia. Ei, prin forta lucrurilor, erau un fel de Caragiale in exil profesionist, asumat. Dar aveau si acest soi de misiune - declarata sau nu - de a subrezi cat se poate regimul de la Bucuresti“, spune Alexandru Solomon.   
     
„Mi s-a parut ca faza mai densa a postului s-a inregistrat in ultimii 12 ani ai regimului Ceausescu, cand Europa Libera a atins maximul de popularitate. Statisticile spun ca popularitatea a crescut mult dupa ce a venit Noël Bernard la conducere si mai ales dupa cutremur. Atunci, la cutremur, a fost un moment cand s-a putut intra in legatura directa din Romania cu postul de radio si invers. Se telefona in zilele alea la Europa Libera. Era un moment de haos. Exista inregistrari, se cunosc oameni care au sunat.“

Comunismul la radio, revolutia la televizor

In film vor fi incluse multe inregistrari audio, dar si imagini de epoca, obtinute de la televiziuni germane, franceze si belgiene. „Sunt lucruri legate de viata cotidiana in Romania de pe vremea comunismului, care nu exista in arhiva TVR-ului“. De asemenea, cei intervievati au fost pusi sa asculte inregistrari ale emisiunilor de altadata si sa le comenteze.
Alexandru Solomon a crescut cu Europa Libera, dar declara sincer ca nu era un mare fan al emisiunilor politice, preferandu-le pe cele muzicale. „Cand eram mic, ascultam Europa Libera nu pentru ca ma interesa, ci pentru ca asculta tatal meu. Pe vremea aia chiar ma enerva, pentru ca asculta foarte mult, in fiecare seara, si se auzea si prost. Cred ca si asta e interesant acum, apolitismul asta al generatiei mele e un efect al comunismului romanesc, dar si al felului in care noi am trait comunismul - pasiv. Si despre asta am vrut sa vorbesc, despre soiul asta de pasivitate.“  Pasivitatea conationalilor e o tema pe care cineastul nu ezita sa o remarce si cand vine vorba de cum se raporteaza azi la Romania fostii redactori de la Europa Libera. „Oamenii astia evident ca au fost dezamagiti, cum am fost si noi, ca in anii ‘90 lucrurile n-au mers cum ar fi trebuit, ca au mers incet. Intr-un fel, mostenirea Europei Libere n-a dat roade asa cum ar fi trebuit. Cred ca ei sunt definitiv lipiti de realitatea romaneasca. Au facut mult mai mult decat am facut noi aici. E interesant ca nu toti si-au gasit un drum (nici n-au incercat toti), dar unii au incercat si ori au fost refuzati de corpul social de aici, ori nu s-au adaptat ei.“

Intoxicarile Securitatii

Filmul nu va incerca sa demonteze acuzatiile ca unii angajati ai Europei Libere lucrau pentru Securitate. Asta ar insemna, in opinia lui Alexandru Solomon, sa te pretezi jocului Securitatii. „Acuzatiile au fost lansate mai ales de membrii Securitatii. Asta e o strategie tipica. Dupa mine, nu exista demontare mai clara decat faptul ca oamenii astia au fost vanati de Securitate si ca unii dintre ei au si murit in imprejurari neclare pana azi. Intoxicarea asta continua. La orice argument pe care l-ai aduce ti se va spune: Sigur ca l-am omorat pe Emil Georgescu, de exemplu, dar l-am omorat pentru ca si-a incalcat angajamentul luat fata de Securitate. Daca Securitatea s-a priceput la ceva, la asta s-a priceput foarte bine.“

„Nu puteam face filmul fara TVR“

Razboi pe calea undelor este o productie finantata din Romania de CNC si TVR, beneficiind din strainatate de bani de la Jan Vrijman Fund, Programul Media Plus, dar si de la televiziuni maghiare si finlandeze. „Traim un moment cand i se reproseaza TVR-ului tocmai faptul ca intra in coproductie cu case de productie independente, si acest lucru e aratat cu degetul ca si cand ar fi o afacere murdara si personala. Stim de atati ani ca nu se poate face televiziune in house integral si ca e nevoie ca TVR sa lucreze cu independenti, cu oameni diversi, dar faptul ca acest lucru e aratat cu degetul mi se pare aberant“, spune Al. Solomon, adaugand in gluma ca ar putea fi acuzat ca are relatii oneroase si cu televiziunea finlandeza, altfel una dintre cele mai deschise din Europa. „Nu puteam face filmul fara TVR - si pentru ca l-au cofinantat in baza Legii Cinematografiei, si datorita arhivei. Pentru mine erau importanti si ca finantare, dar si ca debuseu final, ca vreau sa arat filmul la cat mai multa lume.“

    Reportaj realizat de Iulia Blaga
    Romania Libera, martie 2007