Incontestabil ultimele sapte zile au adus romanului, indiferent unde traieste pe aceasta planeta singuratica din universul crestin, vesti venite de-a valma sau plasate cu interes din mai toate directiile posibile.
Cu sufletul la gura crestinii ortodocsi, dar nu numai ei, au asteptat mult trambitatul sinod al Bisericii Ortodoxe Romane care trebuia sa aibe loc in primavara, dar care se stie s-a savarsit in ultimele zile.
Desi la fel ca orice alta biserica si B.O.R. are probleme specifice, de la organizare la alte cele lumesti, punctul de interes culminant a fost soarta IPS Corneanu si a PS Sofronie ambii acuzati de incalcarea canoanelor in demonstrarea sincerei lor dorinte de a se exprima ecumenic in relatiile cu Biserica Majora Romana Unita cu Roma Greco Catolica.
La ora cand scriu aceste randuri se stie ca ambii au fost iertati.
Iertati pentru ce? Pentru ca au fost, sunt si dovedesc ca sunt crestini cu dragoste si intelegere pentru Biserica Majora Romana Unita cu Roma Greco Catolica, care la anul infaptuirii marei uniri a Natiunii Romane din 1918 era considerata si Biserica Sora a Bisericii Ortodoxe Romane?
Baza acuzatiilor aduse acestor crestini ramane de ordin politic mai mult decat de ordin canonic si cei ce sufera inca de orbul gainii, cum spune romanul, vor trebui sa accepte ca este timpul ca si in B.O.R. autocefalia nu internationalismul ortodox trebuie sa stea la temelia relatiilor dintre cele doua biserici.
La urma urmelor, cand se ajunge la numitorul comun, ortodocsi, protestanti sau catolici, ramanem romani nu?
Dar sa nu uitam evenimentul din Chicago unde Episcopia B.O.R. in America si Canada a avut congresul anual Duminica trecuta (6 iulie a.c.). Urmare a congresului din Michigan a Episcopiatului Bisericii Romane Ortodoxe Americane, cunoscuta sub numele de Vatra Romaneasca, mai din intamplare mai din neatentie sau cine stie - poate intentionat, s-a strecurat anuntul unei uniri eminente intre cele doua eparhii frante de urgia marxista in 1947. Se stie ca exilul romanesc a fost, este si va ramane de dreapta indiferent de temenelele venite de la Bucuresti si indiferent de cate presiuni s-au facut sau se vor face.
Dorinta de unire dintre aceste doua episcopiate ortodoxe romane din SUA si Canada este naturala si teoretic are un caracter firesc in contextul actualei situatii internationale, tinand cont si de pozitia exemplara a Romaniei in NATO. In acelasi timp insa este timpul sa ne intrebam cine cu cine se uneste.
Vatra Romaneasca, un bastion al libertatii, pentru mai bine de 40 de ani singura biserica ortodoxa romaneasca libera, auto statatoare din punct de vedere al organizarii si al finantelor, o biserica stimata si pretuita, respectata si acceptata politic si spiritual, a fost si ramane magnetul spiritual si cultural pentru romanii veniti de-a lungul anilor in SUA, fie in timpul comunismului fie acum.
In partea cealalta avem de-a face cu o situatie din cele mai stranii in care aservita guvernului de la Bucuresti in timpul dictaturii marxiste, B.O.R. si-a facut datoria fata de partid si de guvernul comunist si a sadit nu numai neincrederea si discordia intre romanii din exil dar a contribuit in acesti 40 de ani si la o falsa imagine a ortodoxiei. Spalati ca printr-o minune de jertfa revolutiei din 89, in ornate noi, cu respectabilitatea pe care o cer in numele traditiei romanesti de a avea incredere in Biserica, soboarele de preoti ortodocsi apartinand de B.O.R. au descins si la Chicago. La urma urmei nici o problema. America este o tara libera in care separarea bisericii de stat este o realitate. Sigur, noua catedrala miluita si de vizita lui Ion Iliescu cu patru ani in urma, a fost sfintita Duminica si daca este sa ne luam dupa comunicatele strategic scapate va fi parte a unei Mitropolii din care va face parte si Vatra Romaneasca. Desi aparent firesc si simplu, nu pot sa nu mentionez unele aspecte pe care in opinia noastra B.O.R. va trebui sa le lamureasca cu Vatra.
Dar sa ne intoarcem putin la judecata din Sinodul B.O.R. de astazi. S-au scris multe despre ereticii neortodocsi, am vazut chiar si afurisiri venite din partea ortodoxa din tara, dar au aparut totodata si voci cu credibilitate care au spus si sustin pe unde pot ca de fapt elementele ortodoxe extreme nu reprezinta adevarata Biserica Ortodoxa Romana.
Sigur, in fata unei astfel de promisiuni inima oricarui crestin se inmoaie si crede. La urma urmei de ce sa nu credem in aceasta posibilitate de implinire a credintei in dragoste si intelegere? Oare nu avem toti aceeasi porunca data de Mantuitorul de a ne iubii unii pe altii? Problema insa este cand vedem realitatea.
Zi cu zi, de aproape 19 ani, traim situatia stranie in care B.O.R. actioneaza cu brutalitate contra bisericilor neortodoxe, in speta Biserica Majora Romana Unita cu Roma Greco Catolica in problema altarelor si mormintelor furate de statul comunist si care, cu exceptia Banatului, nu au fost retrocedate.
Mai nou, daramarile unor biserici de importanta istorica nationala si inlocuirea lor cu megalomanii arhitecturale sortite sa fie goale duminica de duminica, spalarile de picturi si inlocuirea lor cu traditionalele picturi ortodoxe, impiedicarea inmormantarilor in cimitirele care au fost pana in 1948 greco catolice, piese de razmelita si agresiune in fata legii, cand prin decizii irevocabile greco catolicii si-au obtinut dreptul la proprietatile furate, reprezinta un contrast greu de comparat cu vorbele mieroase primite de la patriarhie.
Dar sa nu uitam si conflictele, unele din ele pline de violenta, dintre reprezentantii B.O.R. si biserici evanghelice neoprotestante. De la interzicerea unor evenimente pasnice de cult in spatii publice si pana la cel mai inuman act de a interzice inmormantari ale crestinilor neoprotestanti in cimitire controlate de preoti ortodocsi, cimitire care in mare parte erau inca proprietate de stat.
Oare cu aceasta biserica vrea sa se uneasca bastionul libertatii religioase eroica Biserica Romaneasca Ortodoxa de la Vatra? Oare experienta tolerantei si a bunei intelegeri traita in America va fi pusa pe masa de negocieri cu B.O.R. unde intoleranta si extremismul ating nivele inacceptabile pentru un roman american?
Ma gandesc la cata intelegere si acceptare am trait in experienta americana fiind totdeauna cunoscut de prietenii mei ortodocsi ca unul dintre romanii greco catolici. Oare Vatra ma va considera de acum incolo alaturi de toti ceilalti crestini neortodocsi, catolici sau neoprotestanti din SUA, unul dintre eretici? Sau dupa spusele I.P.S. Bartolomeu Anania sunt un afurisit fiindca militez pentru separarea bisericii de stat?
Inca o data am incredere in decizia de la Vatra Romaneasca si sunt convins, timpul va vindeca B.O.R. dupa ce va accepta balanta dreptatii.
Vasile Bouleanu - Comentator Independent