„Sunt profesor de istorie. Istoria evenimentelor care se vor intampla“ Euforia postelectorala, usor ridicola, dar omeneste de inteles, ce a cuprins mai toate partidele, cu precadere PSD si PLD care sustin fiecare ca au castigat alegerile (de te intrebi, asa cum mai bagam de seama in acest colt de pagina, daca nu cumva singurul care le-a pierdut e electoratul) incepe sa capete accente isterice in triumfalista „analiza“ pesedista, by Geoana of course, care s-a lasat cu pupaturi transpirate, diplome tipice fruntasilor in intrecerea socialista, urlete (provenite din scancelile de mai ieri) aruncate spre Cotroceni (dar si spre Palatul Victoria, precedate, se intelege, de o complice strangere de ochi). PSD, asociat cu trustul media PC, se vede la guvernare, imparte portofolii si portofele, promite orice si nu iarta nimic. Geoana se sacrifica pentru tara si se pune premier, lui Nastase i se acorda generos functia de presedinte al Romaniei, la tunatoarea propunere a lui Mazare, sala in delir aproba o prostie uriasa (inca o victimizare a lui Traian Basescu – de mult nu mai avea Marinarul motive sa ceara sprijinul poporului), in timp ce oamenii normali se uita la termometre si se intreaba daca nu i-a pocnit caldura la cap pe protagonisti. Si nu doar poporul, ci chiar lucidul Ion Iliescu zice si el ce mai poate si incearca sa dreaga busuiocul, atragandu-le atentia mai tinerilor sai colegi de partid ca se-apucara sa sarbatoreasca botezul inaintea nuntii. A mai zis liderul spiritual al partidului cu vreo patru ani in urma cate ceva despre capitalismul de cumetrie si chiaburii de la PSD si n-a fost ascultat. Acum, victoriosi, baronii locali sarbatoresc cam prea degraba ce n-au castigat, uitand ca, vorba Basescului, toamna nu-i ca vara si ca la alegerile generale uninominale s-ar putea sa aiba surprize. O prima surpriza (si nu prea, pentru cunoscatori) a produs-o chiar decizia PSD de a pastra taxa unica de 16 la suta. E singurul lucru bun si vital pentru supravietuirea politica proprie, intrucat orice marire a acestei taxe aducea voturi nu. In rest, delirul a scapat de sub orice control, miile pesediste amestecand rasul cu spaima. Daca veneau de la PNG, astfel de propuneri nu mirau pe nimeni, dar PSD e, totusi, un partid serios, a guvernat tara, a facut si lucruri bune, are profesionisti, incat miile cu pricina infioara. O mie de lei noi salariul minim (am vazut cate probleme sunt sa se treaca de la 500 la 540), o mie de kilometri de cale ferata noua, o mie de kilometri de autostrada. Nici refacerea Romaniei Mari (care nu e prinsa in programul de guvernare al PSD, nici al altui partid, inclusiv cel care foloseste, cam compromitand-o, sintagma cu pricina) n-ar oferi cu atata generozitate fronturi de lucru pentru imaginatia debordanta a echipei Geoana.
PSD a ajuns deja la guvernare, dar cand s-a trezit soarele era sus si-i scapasera si caprele-n porumb. Delirul sau are in spate oarece smecherie care se crede inteligenta politica. I-a soptit cineva sa promita oricat ca, orice ar face s-au n-ar face, dupa patru ani de guvernare vin patru ani de opozitie, dar e mai bine decat sa vina patru ani de opozitie dupa patru ani de opozitie. Cand vezi PSD jucandu-se dezinvolt cu aceste trei mii, iti vine sa intrebi ca moldoveanul, asezat pe vremuri in acele locuri considerate fief PSD: „Lasa bre, daca-mi dai trei mii, cate-ti dai tii?“
Prof. Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business, Bucuresti