Sambata, 17 Mai 2008, la orele 9:30, la Biserica Baptista din Des Plaines, 484 East Northwest Highway, va avea loc cununia religioasa a fiicei mele Daniela cu Alex Pavlovici. Evenimentul acesta mi-a umplut inima de bucurie si un val de poezie mi-a cuprins sufletul si-am inceput sa scriu despre Poemul lui Dumnezeu...
Este adevarat ca Dumnezeu a facut o capodopera brodata in curcubeul poemului familiei, pe care a creat-o si a binecuvantat-o, ca sa traiasca in bucurie si armonie. Familia este „bobocul rosu de trandafir uluitor de frumos“ si trebuie sa aiba-n „mirosul ei parfumat ceva misterios...“
Cred ca omul a fost creat de Dumnezeu ca o fiinta perfecta. El i-a dat o Carte de sfaturi care sa-i fie un ghid de urmat legile Creatorului si un indrumar cu invataturile practice, pentru o viata fericita si vesnica. Dumnezeu i-a facut omului un ajutor potrivit: sotia sa. Creatorul i-a binecuvantat pe amandoi, in prima ceremonie de cununie de pe pamant si a creat un poem al iubirii divine: o creatie unica, o capodopera divina, pe care a sadit-o ca pe un boboc de trandafir rosu ca para focului in gradina creata pentru ei, pe care a numit-o Eden, spre Rasarit: Raiul, Paradisul, locul fericirii si al vietii fara sfarsit...
Adam si Eva, primul sot si prima sotie, creatii perfecte: Poemul lui Dumnezeu plin de pace si armonie. Asa trebuie fiecare familie sa fie!
Casatoria este o creatie sacra si un poem divin ce este menit sa aduca pe scena sociala o casnicie sudata, bine inchegata si binecuvantata de Dumnezeu, iar sotul si sotia sa fie la nivelul ideal de capodopera divina, caci „fiul pamantului“, intaiul Adam, si Eva – cei doi incepatori ai casniciei pe pamant – formeaza o unitate umana, creata ca sa se completeze reciproc, sa creasca si sa infloreasca in fericirea iubirii. Sa fie un poem al Bucuriei!
Casnicia trebuie sa fie tabloul tainei sfinte al dragostei divine „caci cine nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este dragoste“. Tatal nostru din Cer este El Insusi taina iubirii. Creandu-l pe om „dupa chipul si asemanarea Sa“, Dumnezeu i-a pus in sufletul acestuia taina care da sensul si directia vietii umane: de a fi fericit in slavirea Creatorului si de a urma cu bucurie legile L
ui.
Familia edenica este „o taina“ ce ramane ca unica exprimare a planului lui Dumnezeu cu privire la comuniunea iubirii. „Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau; l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.“ Ce minunat poem a creat Dumnezeu! O capodopera binecuvantat
a...
Casnicia se face dupa acest model. Modelul lui Dumnezeu presupune „intregul“ fericirii realizat prin unirea in „taina dragostei“. Adica reciprocitatea unor sentimente divine, intr-o familie cu o credinta sincera, cu bunatate, cu mila, cu altruism, cu adevar, cu nadejde, cu ajutor, cu rabdare, cu modestie, cu cinste si cu bucuria mantuirii prin credinta in Dumnezeu.
Biblia ne spune ca singurul scop al omului din viata sa de pe pamant este mantuirea. Avand mantuirea prin credinta in Dumnezeul iubirii Care a dat pentru salvarea sufletului pe Fiul Sau, omul poate fi fericit in viata aceasta si in vesnicie. Pentru majoritatea oamenilor insa, viata este o nefericire, pentru ca nu si-au predat-o lui Dumnezeu.
Ne-am astepta ca oameni ajunsi in ani de glorie a lumii sa fie fericiti, dar nu este asa. Napoleon, imparatul Frantei, in plina glorie a lumii isi declara nefericirea. „Nu am cunoscut sase zile de fericire in viata mea“ – scria el, intr-o scrisoare. In schimb, o credincioasa, ca scriitoarea Hellen Keller, oarba, surda si paralizata declara: „Gasesc ca viata este minunata!“
Fericirea sau nefericirea poate sa fie in familie. Depinde de fericirea sau nefericirea sotului sau a sotiei, a fiului sau a fiicei, a mamei sau a tatalui. Fiecare familie are un complex de relatii, de activitati si de interese, in functie de educatia intelectuala si religioasa, de opiniile si credinta fiecarui component al ei, de caracterul si de atati alti factori, incluzandu-i si pe cei de natura istorica, geografica, starea psihica, fiziologica, traditii etc.
Familia ca un poem al dragostei divine este de o importanta covarsitoare in zilele noastre, cand fortele oculte se ridica ca un uragan, pe un ocean tulburat de furtuni, lovind direct, cu scopul sa schimbe frumusetea divina, sa anihileze dragostea sfanta si curata, sa aduca uratul si ura, neintelegerea, shimbarea legilor sfinte, pangarind sfintenia caminului si inlocuidu-l cu forme bizare, nedemne, necurate si nesfinte. Sa ne uitam in jurul nostru: ziarele sunt pline cu articole si fotografii care incita la necinste, la destramari de familii, la necredinta intre sot si sotie, la legaturi urate si demonice pe care parca si literele de la computerul meu nu-s docile sa le transcrie. Televizoarele, filmele, tot felul de imprimate, zgomotele demonice emanate de difuzoarele aparatelor de radio ataca institutia sacra, aparuta prin miracol dumnezeiesc, in Edenul Ceresc, ca Poem al lui Dumnezeu.
As dori gandul meu, venit pe cai miraculoase de la Dumnezeu, de a scrie ca familia trebuie pazita si ingrijita de buruienile ce vor sa cotropeasca intreaga gradina a societatii, si sa ramana intotdeauna un poem divin, intr-un camin crestin sa fie ascultat si recitat de fiecare sot si sotie, ca un imn de fericire si bucurie... Ce atmosfera de Rai domneste in caminul in care familia este ca o floare de cires curata si binecuvantata, ca o poezie, in care versurile se canta frumos, iar melodia emana din radacina, din tulpina si din floarea pastrata cu grija mare!...
Astazi am recitit din Biblie fraza „Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu“. Aceste doua propozitii, unite intr-o fraza scurta, contin miezul posibilitatii de a ajunge la fericire. Ca sa ai o „inima“ curata este nevoie sa ai ganduri curate. Avand ganduri curate, vei avea cuvinte curate. Transmitand cuvinte curate, sincere si pe un ton blajin vei avea pace in sufletul tau, in familia ta si in relatiile cu ceilalti din jurul tau. |i cat depinde te tine, vei trai in pace cu toata lumea.
Traim pe pamant aproximativ 25.550 de zile (cam 70 de ani!) si dupa aceea urmeaza „Misterul“!... Nu intru in detalii privind trecerea de puntea finitului in infinit – si nici nu-mi propun sa fac altceva decat sa te intreb, cititorule: Esti fericit in famile, ai bucurie in suflet? Este asa de trist sa fii nefericit aceste cateva zile in infinitul zilelor ce vin si nici sa nu ai parte de Harul sfant de a fi in familia sfintilor in anii vesnici ce bat, la Orizont, sa apara cu Mielul Divin...
Intr-o pauza de odihnire a creierului, pe cand scriam aceste ganduri despre poemul lui Dumnezeu, am iesit in curtea din spatele casei. Se oprise ploaia ce nu incetase de ieri dupa amiaza. M-a intampinat cu bucurie verdele crud din zecile de pomisori ce-mi inconjoara gradina, cei doi brazi inalti si frumosi m-au salutat cu un fosnet discret pe-o aripa de vant, in cantecul lor odihnitor, mi-au zambit fericite florile de toate culorile curcubeului si iarba umeda m-a salutat cu reflectarea luminii din cate o raza de soare, pierduta printre norii care nu se grabeau sa lase din plin bucuria seninului, ca sa se vada albastrul curat al cerului ce ne acopera de la aparitia lui la Cuvantul divin. Mi-am intors privirea-mi uimita si fata fericita spre florile din spatele meu. M-a inundat bucuria oglindita in petalele trandafirilor ce-si etalau frumusetea culorilor, intre care bobocul de ieri devenise astazi o floare de un rosu catifelat de o frumusete ce mi-a incantat privirea si mi-a bucurat sufletul. In gradina totul era curat si imbaiat in picaturile de ploaie sacadate, mai repezite sau mai domoale, ce au cazut de atatea ore in sir. Bobocul reinviat in petalele, parca sculptate de un Maestru venit poate cu aripi de inger, in zorii zilei, pe ploaie, ma privea cu bucuria obrajilor lui rosii si atat de fericit!... Nu mi-am putut lua privirea de la trandafirul, acum rosu ca para. |i mi-a venit in minte un gand ce m-a facut sa reflectez la frumusetea giuvaierului pus in omul creat de Dumnezeu si-n omul despre care am scris eu. Era Adam, era Eva. Era o familie curata si sfanta. Natura canta si se bucura. Era fericire-n sotul ivit si-n sufletul sotiei ce abia pe lume-a venit. Dumnezeu era Arhitectul, Sculptorul Sfant si Poetul, in Eden, in fericitul Mister!... |i-am inceput sa scriu, avand in minte bobocul de ieri, azi, floare frumoasa si rara: TAINA...
Cineva m-a luat de mana si m-a dus in gradina,
In care adia usor vantul si stralucea in jur lumina.
Soarele, pe cer, radea fericit si se gudura printre raze,
Iar florile uimite priveau spre cerul albastru-n extaze...
Acea fiinta suava mi-a aratat in jur toate florile,
De toate speciile, marimile si cu toate culorile...
Apoi m-a oprit langa un trandafir rosu-nfocat,
Din care a rupt un boboc imbujorat si mi l-a dat.
Nu mi-a spus nici o vorba, ci a tacut misterios,
Dar eu eram uimit de trandafirul acela frumos...
Ma fascina haina lui facuta din frumoase petale
|i culoarea lui rosie ce stralucea-n gradina din vale!
Bobocul primit era de-un rosu uluitor de frumos
|i-avea-n mirosul lui parfumat ceva misterios...
Era o taina ce-mi cuprindea sufletul meu si firea;
Simteam metamorfoza si ma cuprindea fericirea...
N-am rugat pe fiinta aceea suava sa-mi explice taina,
Nici de locul unde si-a gasit trandafiru-n rosu haina.
Mi-a fost de ajuns sa ma strafulgere acea culoare,
Ca s-am bucurie-n suflet si sa-i vad divina ei asemanare.
Haina delicata-n carminul de lumini din trandafir
M-a-nvaluit in susurul de bucurie sfanta si de dor;
|i as fi dorit s-o strang si s-o pastrez intr-un potir,
Ca sa o am in viata mea de chirias de Timp si calator!...
Pentru mine este o bucurie sa pot sa vorbesc despre Poemul pe care astazi il creaza Dumnezeu cimentand Familia miresei de azi: fiica mea si a mirelui ei: ginerele meu. Le doresc sa aiba o familie crestina ca o floare din gradina lui Dumnezeu, plina de lumina, mereu in sarbatoare, imbibata in parfumul cu aroma divina. Ma rog Lui Dumnezeu sa-i binecuvinteze cu Bucurie, Sanatate si Fericire!
Prof. Dumitru Buhai