Familia - Poemul lui Dumnezeu

S`mb]t], 17 Mai 2008, la orele 9:30, la Biserica Baptist] din Des Plaines, 484 East Northwest Highway, va avea loc cununia religioas] a fiicei mele Daniela cu Alex Pavlovici. Evenimentul acesta mi-a umplut inima de bucurie \i un val de poezie mi-a cuprins sufletul \i-am ’nceput s] scriu despre Poemul lui Dumnezeu...
Este adev]rat c] Dumnezeu a f]cut o capodoper] brodat] ’n curcubeul poemului familiei, pe care a creat-o \i a binecuv`ntat-o, ca s] tr]iasc] ’n bucurie \i armonie. Familia este „bobocul ro\u de trandafir uluitor de frumos“ \i trebuie s] aib]-n „mirosul ei parfumat ceva misterios...“
Cred c] omul a fost creat de Dumnezeu ca o fiin[] perfect]. El i-a dat o Carte de sfaturi care s]-i fie un ghid de urmat legile Creatorului \i un ’ndrumar cu ’nv][]turile practice, pentru o via[] fericit] \i ve\nic]. Dumnezeu i-a f]cut omului un ajutor potrivit: so[ia sa. Creatorul i-a binecuv`ntat pe am`ndoi, ’n prima ceremonie de cununie de pe p]m`nt \i a creat un poem al iubirii divine: o crea[ie unic], o capodoper] divin], pe care a s]dit-o ca pe un boboc de trandafir ro\u ca para focului ’n gr]dina creat] pentru ei, pe care a numit-o Eden, spre R]s]rit: Raiul, Paradisul, locul fericirii \i al vie[ii f]r] sf`r\it...
Adam \i Eva, primul so[ \i prima so[ie, crea[ii perfecte: Poemul lui Dumnezeu plin de pace \i armonie. A\a trebuie fiecare familie s] fie!
C]s]toria este o crea[ie sacr] \i un poem divin ce este menit s] aduc] pe scena social] o c]snicie sudat], bine ’nchegat] \i binecuv`ntat] de Dumnezeu, iar so[ul \i so[ia s] fie la nivelul ideal de capodoper] divin], c]ci „fiul p]m`ntului“, ’nt`iul Adam, \i Eva – cei doi ’ncep]tori ai c]sniciei pe p]m`nt – formeaz] o unitate uman], creat] ca s] se completeze reciproc, s] creasc] \i s] ’nfloreasc] ’n fericirea iubirii. S] fie un poem al Bucuriei!
C]snicia trebuie s] fie tabloul tainei sfinte al dragostei divine „c]ci cine nu iube\te n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru c] Dumnezeu este dragoste“. Tat]l nostru din Cer este El Insu\i taina iubirii. Creandu-l pe om „dup] chipul \i asem]narea Sa“, Dumnezeu i-a pus ’n sufletul acestuia taina care d] sensul \i direc[ia vie[ii umane: de a fi fericit ’n sl]virea Creatorului \i de a urma cu bucurie legile Lui.
Familia edenic] este „o tain]“ ce r]m`ne ca unica exprimare a planului lui Dumnezeu cu privire la comuniunea iubirii. „Dumnezeu a f]cut pe om dup] chipul S]u; l-a f]cut dup] chipul lui Dumnezeu; parte b]rb]teasc] \i parte femeiasc] i-a f]cut.“ Ce minunat poem a creat Dumnezeu! O capodoper] binecuv`ntat]...
C]snicia se face dup] acest model. Modelul lui Dumnezeu presupune „’ntregul“ fericirii realizat prin unirea ’n „taina dragostei“. Adic] reciprocitatea unor sentimente divine, ’ntr-o familie cu o credin[] sincer], cu bun]tate, cu mil], cu altruism, cu adev]r, cu n]dejde, cu ajutor, cu r]bdare, cu modestie, cu cinste \i cu bucuria m`ntuirii prin credin[a ’n Dumnezeu.
Biblia ne spune c] singurul scop al omului din via[a sa de pe p]m`nt este m`ntuirea. Av`nd m`ntuirea prin credin[a ’n Dumnezeul iubirii Care a dat pentru salvarea sufletului pe Fiul S]u, omul poate fi fericit ’n via[a aceasta \i ’n ve\nicie. Pentru majoritatea oamenilor ’ns], via[a este o nefericire, pentru c] nu \i-au predat-o lui Dumnezeu.
Ne-am a\tepta ca oameni ajun\i ’n ani de glorie a lumii s] fie ferici[i, dar nu este a\a. Napoleon, ’mp]ratul Fran[ei, ’n plin] glorie a lumii ’\i declara nefericirea. „Nu am cunoscut \ase zile de fericire ’n via[a mea“ – scria el, ’ntr-o scrisoare. In schimb, o credincioas], ca scriitoarea Hellen Keller, oarb], surd] \i paralizat] declara: „G]sesc c] via[a este minunat]!“
Fericirea sau nefericirea poate s] fie ’n familie. Depinde de fericirea sau nefericirea so[ului sau a so[iei, a fiului sau a fiicei, a mamei sau a tat]lui. Fiecare familie are un complex de rela[ii, de activit][i \i de interese, ’n func[ie de educa[ia intelectual] \i religioas], de opiniile \i credin[a fiec]rui component al ei, de caracterul \i de at`[i al[i factori, incluz`ndu-i \i pe cei de natur] istoric], geografic], starea psihic], fiziologic], tradi[ii etc.
Familia ca un poem al dragostei divine este de o importan[] cov`r\itoare ’n zilele noastre, c`nd for[ele oculte se ridic] ca un uragan, pe un ocean tulburat de furtuni, lovind direct, cu scopul s] schimbe frumuse[ea divin], s] anihileze dragostea sf`nt] \i curat], s] aduc] ur`tul \i ura, ne’n[elegerea, shimbarea legilor sfinte, p`ng]rind sfin[enia c]minului \i ’nlocuidu-l cu forme bizare, nedemne, necurate \i nesfinte. S] ne uit]m ’n jurul nostru: ziarele sunt pline cu articole \i fotografii care incit] la necinste, la destr]m]ri de familii, la necredin[] ’ntre so[ \i so[ie, la leg]turi ur`te \i demonice pe care parc] \i literele de la computerul meu nu-s docile s] le transcrie. Televizoarele, filmele, tot felul de imprimate, zgomotele demonice emanate de difuzoarele aparatelor de radio atac] institu[ia sacr], ap]rut] prin miracol dumnezeiesc, ’n Edenul Ceresc, ca Poem al lui Dumnezeu.  
A\ dori g`ndul meu, venit pe c]i miraculoase de la Dumnezeu, de a scrie c] familia trebuie p]zit] \i ’ngrijit] de buruienile ce vor s] cotropeasc] ’ntreaga gr]din] a societ][ii, \i s] r]m`n] ’ntotdeauna un poem divin, ’ntr-un c]min cre\tin s] fie ascultat \i recitat de fiecare so[ \i so[ie, ca un imn de fericire \i bucurie... Ce atmosfer] de Rai domne\te ’n c]minul ’n care familia este ca o floare de cire\ curat] \i binecuv`ntat], ca o poezie, ’n care versurile se c`nt] frumos, iar melodia eman] din r]d]cin], din tulpin] \i din floarea p]strat] cu grij] mare!...  
Ast]zi am recitit din Biblie fraza „Ferice de cei cu inima curat], c]ci ei vor vedea pe Dumnezeu“. Aceste dou] propozi[ii, unite ’ntr-o fraz] scurt], con[in miezul posibilit][ii de a ajunge la fericire. Ca s] ai o „inim]“ curat] este nevoie s] ai g`nduri curate. Av`nd g`nduri curate, vei avea cuvinte curate. Transmi[`nd cuvinte curate, sincere \i pe un ton blajin vei avea pace ’n sufletul t]u, ’n familia ta \i ’n rela[iile cu ceilal[i din jurul t]u. |i c`t depinde te tine, vei tr]i ’n pace cu toat] lumea.
Tr]im pe p]m`nt aproximativ 25.550 de zile (cam 70 de ani!) \i dup] aceea urmeaz] „Misterul“!... Nu intru ’n detalii privind trecerea de puntea finitului ’n infinit – \i nici nu-mi propun s] fac altceva dec`t s] te ’ntreb, cititorule: E\ti fericit ’n famile, ai bucurie ’n suflet? Este a\a de trist s] fii nefericit aceste c`teva zile ’n infinitul zilelor ce vin \i nici s] nu ai parte de Harul sf`nt de a fi ’n familia sfin[ilor ’n anii ve\nici ce bat, la Orizont, s] apar] cu Mielul Divin...
Intr-o pauz] de odihnire a creierului, pe c`nd scriam aceste g`nduri despre poemul lui Dumnezeu, am ie\it ’n curtea din spatele casei. Se oprise ploaia ce nu ’ncetase de ieri dup] amiaz]. M-a ’nt`mpinat cu bucurie verdele crud din zecile de pomi\ori ce-mi ’nconjoar] gr]dina, cei doi brazi ’nal[i \i frumo\i m-au salutat cu un fo\net discret pe-o arip] de v`nt, ’n c`ntecul lor odihnitor, mi-au z`mbit fericite florile de toate culorile curcubeului \i iarba umed] m-a salutat cu reflectarea luminii din c`te o raz] de soare, pierdut] printre norii care nu se gr]beau s] lase din plin bucuria seninului, ca s] se vad] albastrul curat al cerului ce ne acoper] de la apari[ia lui la Cuv`ntul divin. Mi-am ’ntors privirea-mi uimit] \i fa[a fericit] spre florile din spatele meu. M-a inundat bucuria oglindit] ’n petalele trandafirilor ce-\i etalau frumuse[ea culorilor, ’ntre care bobocul de ieri devenise ast]zi o floare de un ro\u catifelat de o frumuse[e ce mi-a ’nc`ntat privirea \i mi-a bucurat sufletul. In gr]din] totul era curat \i ’mb]iat ’n pic]turile de ploaie sacadate, mai repezite sau mai domoale, ce au c]zut de at`tea ore ’n \ir. Bobocul re’nviat ’n petalele, parc] sculptate de un Maestru venit poate cu aripi de ’nger, ’n zorii zilei, pe ploaie, m] privea cu bucuria obrajilor lui ro\ii \i at`t de fericit!... Nu mi-am putut lua privirea de la trandafirul, acum ro\u ca para. |i mi-a venit ’n minte un g`nd ce m-a f]cut s] reflectez la frumuse[ea giuvaierului pus ’n omul creat de Dumnezeu \i-n omul despre care am scris eu. Era Adam, era Eva. Era o familie curat] \i sf`nt]. Natura c`nta \i se bucura. Era fericire-n so[ul ivit \i-n sufletul so[iei ce abia pe lume-a venit. Dumnezeu era Arhitectul, Sculptorul Sf`nt \i Poetul, ’n Eden, ’n fericitul Mister!... |i-am ’nceput s] scriu, av`nd ’n minte bobocul de ieri, azi, floare frumoas] \i rar]: TAINA...

Cineva m-a luat de m`n] \i m-a dus ’n gr]dina,
In care adia u\or v`ntul \i str]lucea ’n jur lumina.
Soarele, pe cer, r`dea fericit \i se gudura printre raze,
Iar florile uimite priveau spre cerul albastru-n extaze...

Acea fiin[] suav] mi-a ar]tat ’n jur toate florile,
De toate speciile, m]rimile \i cu toate culorile...
Apoi m-a oprit l`ng] un trandafir ro\u-nfocat,
Din care a rupt un boboc ’mbujorat \i mi l-a dat.

Nu mi-a spus nici o vorb], ci a t]cut misterios,
Dar eu eram uimit de trandafirul acela frumos...
M] fascina haina lui f]cut] din frumoase petale
|i culoarea lui ro\ie ce str]lucea-n gr]dina din vale!

Bobocul primit era de-un ro\u uluitor de frumos
|i-avea-n mirosul lui parfumat ceva misterios...
Era o tain] ce-mi cuprindea sufletul meu \i firea;
Sim[eam metamorfoza \i m] cuprindea fericirea...

N-am rugat pe fiin[a aceea suav] s]-mi explice taina,
Nici de locul unde \i-a g]sit trandafiru-n ro\u haina.
Mi-a fost de ajuns s] m] str]fulgere acea culoare,
Ca s-am bucurie-n suflet \i s]-i v]d divina ei asem]nare.

Haina delicat]-n carminul de lumini din trandafir
M-a-nv]luit ’n susurul de bucurie sf`nt] \i de dor;
|i a\ fi dorit s-o str`ng \i s-o p]strez ’ntr-un potir,
Ca s] o am ’n via[a mea de chiria\ de Timp \i c]l]tor!...

Pentru mine este o bucurie s] pot s] vorbesc despre Poemul pe care ast]zi ’l creaz] Dumnezeu ciment`nd Familia miresei de azi: fiica mea \i a mirelui ei: ginerele meu. Le doresc s] aib] o familie cre\tin] ca o floare din gr]dina lui Dumnezeu, plin] de lumin], mereu ’n s]rb]toare, ’mbibat] ’n parfumul cu arom] divin]. M] rog Lui Dumnezeu s]-i binecuvinteze cu Bucurie, S]n]tate \i Fericire!    
Prof. Dumitru Buhai
E-mail: ProfBuhaiD@aol.com