In aeropoarte, porturi navale, in ferme, livezi, hoteluri, constructii si multe alte domenii vitale ale economiei americane, forta de munca „ilegala“ este indisponibila. De ce atunci, atatea obstacole in calea unei forme legale de a munci pe baza unui contract de munca?
Cei mai multi lucratori straini au intentia sa vina in America, sa stranga ceva bani, sa se intoarca acasa si sa poata cumpara o casa, o masina, sa inceapa un business sau o familie. Cei mai multi nu au intentia sa imigreze, ci doar sa poata lucra legal, sa nu stea cu frica-n san, si sa se intoarca acasa cu posibilitatea de a putea reintra in Statele Unite la o data in viitor. Acest concept nu este nici pe departe inteles la nivelul legislativ. Celor din Congress le pasa cel mai mult sa raspunda presiunilor vocilor „muncitorimii“ care isi apara teritoriul, sa nu cumva sa dispara joburile pe care americanii oricum nu le doresc! Sau poate ca sunt alte circumstante si jocuri de culise care sunt cauza acestui neajuns.
Obtinerea unei vize de munca este un proces dificil. Foarte putini se pot califica pentru vizele H1 B (de munca „calificata“) din cauza cerintelor de facultate, experienta, un job „profesional“, si chiar daca exista aceste calificari, vizele H1 B sunt mult prea putine (anul acesta au fost trase la un fel de loterie). Vizele pentru munca necalificata H2B rareori sunt mai lungi de 6 luni, maxim 8 luni, si sunt foarte restrictive pentru angajator, care este obligat sa aplice cu departamentul muncii in prima faza, dovedindu-le ca a cautat dar nu a gasit lucratori americani, iar in a doua faza cu serviciul de imigrare, si poate, poate i se aproba viza. Angajatul nu poate parasi locul de munca pentru un altul, iar daca o face risca sa isi piarda statutul. O extensie a acestei vize este greu de obtinut si rareori se mai dau inca 6 luni. Procesul legal este atat de complex incat efortul financiar de extensie a vizei H2B este mult prea mare pentru doar cateva luni mai mult. Cei mai multi oameni veniti prin H2 B si-o extind cu viza de turist B1 B2 si apoi ies din viza, ramanand fara statut. Odata ramasi in afara statutului, nu mai exista posibilitatea schimbarii intr-o alta viza (cu exceptia celor J1 si F1 care au perioade de gratie de doua luni (J1-viza work/exchage) si o luna (F1-viza de student). Deci odata ramasi fara statut, singura modalitate de a deveni legal este casatoria cu cetatean american. Esti aproape obligat sa devii imigrant, desi tot ce doresti este sa ai un drept de lucru pe ceva timp si sa stai in legalitate. Sistemul incarcat de dificultati/imposibilitati pune omul in aceasta situatie, si rezultatul este exact opusul celui dorit de guvernul american: imigratia creste, ilegalii sunt „blocati“ aici neputand sa reintre SUA, iar angajarea de muncitori ilegali infloreste. Intrebarea este cum de marile companii mentionate mai sus, care folosesc forta de munca ilegala, nu incearca sa influenteze situatia spre bine, avand putere economica si politica prin intermediul lobby-ingului si a contributiilor la campanii. Teoretic, ar face mai mult sens ca ele sa doreasca un sistem legal de angajare a fortei de munca straine sau sezoniere. Probabil raspunsul este fiindca aceste companii nu au nici un interes sa angajeze muncitori legali, si sa trebuiasca sa le plateasca un salariu decent. Companiile sunt deja obisnuite cu confortul fortei de munca ieftine, si orice schimbare le-ar debalansa estimarile de venit, profitul, si in consecinta, valoarea actiunilor companiei. Ele isi folosesc influenta sa fie lasate in pace de politie si organele de control, sa pastreze status-quo-ul si sa continue cursul business-ului lor nederanjate. Este bine stiut ca hotelurile, porturile, etc.. folosesc in masura coplesitoare forta de munca ilegala. Intrebarea cum nu se duce Immigration-ul acolo sa le faca niste „vizite“ este, probabil, retorica. Dar pana sa desluseasca misterele politicii americane, imigrantii isi vad de treaba si de familie, se roaga si spera sa nu fie opriti de politie, chestionati sau arestati, si cu toate astea, incearca sa duca o viata linistita, onesta, muncind din greu, cu speranta la o schimbare in bine.
Avocat Petra Micu