Evanghelia Judecatii in ziua cea de apoiIn aceasta Evanghelie, Mantuitorul prezinta: Judecata de apoi, cu sentinta finala, la Venirea Lui, cea de a 2-a, aratand cum Judecata va fi o singura data si va fi deodata si pentru drepti si pentru pacatosi, zicand: „Iar cand va veni Fiul Omului intru slava Sa, si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale. Si se vor aduna inaintea lui toate neamurile, si-i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre: Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga:
Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, si mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit. Gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine.
Atunci dreptii Il vor intreba, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine? Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintre acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut.
Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui. Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau; Strain am fost si nu M-ati primit; gol si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat. Atunci vor raspunde si ei, zicand: Doamne, cand te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita si nu Ti-am slujit? El insa le va raspunde zicand: Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti, prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut. Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica“ (Matei 25,31.46). Aceasta Judecata finala, in ziua cea de apoi, va avea loc intr-un Nou Univers, cu „cer nou si pamant nou“ (cf. 2 Petru 3,13).
Meditatie. Cuvantarile s-au sfarsit aici, cat si lucrarea lui Iisus din ziua aceea. Precum am vazut a fost o zi grea pentru Iisus, cum spunem noi astazi. A fost o zi grea pentru ca Domnul le purta toate ca Om. Astfel, Iisus a simtit nevoia sa se retraga in liniste. Seara cadea usor peste orasul sfant Ierusalim. Amurgul invaluia Muntele Maslinilor intr-o maretie deosebita, incat ne este greu sa ne imaginam privelistea aceasta chiar si intr-un apus de soare.
Cat de trist va fi fost Iisus in inima Sa, vazand mizeria spirituala in care traiau liderii vremii si cine stie cat de mare parte din popor, care apoi I-a strigat: „Rastigneste-L! Rastigneste-L!“ (Ioan 19,6). Toate au rezultat din falsa conceptie iudaica despre Mesia, a arhiereilor, fariseilor si carturarilor vremii care nu voiau sa primeasca Evanghelia mantuirii si din cauza Invataturilor noi si „Vaiurile“ pe care Iisus le-a prezentat pentru ei.
De ce? Pentru ca mai mari vremii, carturari, farisei si alti invatati din popor asteptau un Mesia politic care sa-I elibereze de sub stapanirea romana. Ei voiau o revolutie politica pentru eliberarea sociala si istorica omeneasca cu un Cezar de al lor, si nu o revolutie spirituala pentru a iesi din mizeria sufleteasca in care traiau. De mentionat este ca, multi si dintre capetenii au crezut in Iisus, dar nu se puteau arata din cauza fariseilor, dupa cum zice Scriptura: „Totusi si dintre capetenii multi au crezut in El, dar nu marturiseau din pricina fariseilor, ca sa nu fie izgoniti din sinagoga“ (Ioan 12,42).
Iisus Hristos era Mesia adevarat, despre Care profetise proorocii lui Dumnezeu de la inceput ca le va trimite un Izbavitor. Iisus, ca Mesia era venit ca sa mantuiasca toata omenirea din moartea pacatelor nu o natiune din robia politica. De aceea, liderii cautau sa atate poporul impotriva lui Iisus, la care Domnul a zis: „Caci inima acestui popor s-a impietrit; au ajuns tari de urechi, si-au inchis ochii, ca nu cumva sa vada cu ochii, sa auda cu urechile, sa inteleaga cu inima, sa se intoarca la Dumnezeu, si sa-i vindec“ (Matei 13,15).
Iisus era insa mult iubit de poporul care auzise invatatura Lui, cu toata instigarea carturarilor impotriva Lui, acest lucru rezultand din insasi afirmatia fariseilor, care au zis: „Deci, fariseii ziceau intre ei: Vedeti ca nimic nu folositi! Iata, lumea s-a dus dupa El“ (Ioan 12,19).
Cu toata tristetea pentru cei care Ii pregateau rastignirea si pentru unul din ucenici care Il va vinde, Iisus a coborat de la Ierusalim la Betania in prietenia, armonia si iubirea ucenicilor adevarati unde va petrece peste noapte in casa lui Lazar, dupa ce va fi trecut pe la Muntele Maslinilor pentru invatarea ucenicilor in liniste.
Miercuri, 5 Aprilie, anul 33 dupa Hristos.
In ziua de Miercuri, Iisus a mers iarasi la templul din Ierusalim unde si-a vestit din nou patimile Sale, zicand: „Stiti ca peste doua zile vor fi Pastile si Fiul Omului va fi dat sa fie rastignit“ (Matei 26,2). Pe Iisus patimile nu-L inspaimantau pentru ca iubirea Mantuitorului pentru mantuirea lumii era asa de mare incat asa cum a spus: „Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca viata lui sa si-o puna pentru prietenii sai“ (Ioan 15,13).
Credem, ca si-a vestit iarasi Patimile Sale – Miercuri - din nou, pentru ca a zis: „Stiti ca peste doua zile vor fi Pastile, si Fiul Omului va fi dat sa fie rastignit“ (Matei 26,2), ori ca sa zica: „Stiti ca peste doua zile vor fi Pastile …“, trebuia sa fi fost Miercurea, pentru ca doua zile insemnau: - Joi si Vineri - deoarece Pastile evreilor erau in zi de Sambata.
Iar ca a vestit Patimile Sale in templul din Ierusalim - Miercuri - si inca in fata mai marilor arhierei si batrani ai poporului, pentru ca dupa ce arhierei si batranii poporului au auzit: „Stiti ca peste doua zile va fi Pastile, si Fiul Omului va fi dat sa fie rastignit“ (Matei 26,2), Scriptura prezinta ca „Atunci“, adica indata ce a terminat Iisus de vorbit, ca va „fi dat sa fie rastignit“, „arhiereii si batranii poporului“ s-au „adunat in curtea arhiereului, care se numea Caiafa, si impreuna s-au sfatuit cum sa-L prinda pe Iisus, cu viclesug si sa-L omoare“ (cf. Matei 26,3-4).
Exact, iata, Scriptura care prezinta, astfel: „Atunci, arhiereii si batranii poporului s-au adunat in curtea arhiereului, care se numea Caiafa. Si impreuna s-au sfatuit ca sa-L prinda pe Iisus, cu viclesug si sa-L omoare. Dar ziceau: Nu in ziua praznicului, ca sa nu se faca tulburare in popor“ (Matei 26,3-5).
Din cauza praznicului, adica, a Pastilor iudaice, cu jertfirea mielului (care preinchipuia pe Mielul – Iisus – ce se va Jertfi pentru mantuirea si rascumpararea omenirii intregi) dupa invatatura data de Dumnezeu lui Moise (cf. Iesire Cap. 12), cand au plecat evreii din Egipt spre Caanan, au grabit toata judecata lui IISUS, nedreapta si cu marturii mincinoase, ca Sambata sa poata servi mielul Pascal. Traditia iudaica era ca fiecare familie sa ia mielul si sa mearga cu el la Templu unde preotii sa-l sfinteasca si apoi acasa sa-l manance dupa obicei.
Iar ca sa nu se faca tulburare in popor de praznicul Pastilor (cf. Matei 26,5 si Marcu 14,2), deoarece in Ierusalim de Pastile iudaice veneau evreii de peste tot, precum si alti pelerini, care depaseau numarul miilor de persoane in Ierusalim.
Iar de prezenta si invatatura lui Iisus la templul din Ierusalim, in fiecare zi, din ultima Saptamana a vietii Sale pamantesti, care Biserica o mai numeste si Saptamana Sfintelor Patimi, STIM din relatarea Evanghelistilor, apoi, a Sf. Evanghelist Luca care zice cu precizie, mentionarea – in fiecare zi – astfel: „Si era - in fiecare zi - in templu si invata. Dar arhiereii si carturarii si fruntasii poporului cautau sa-L omoare. Si nu gaseau ce sa-I faca, caci tot poporul se tinea dupa El, ascultandu-L“ (Luca 19,47-48). Iar poporul venea sa-L asculte, dupa cum zice: „Si tot poporul venea dis-de-dimineata la El in Templu, ca sa-L asculte“ (Luca 21,38).
(continuare in numarul urmator)Preot Paroh Aurel Sas,
Biserica Ortodoxa Romana Sf. Gheorghe
Las Vegas, Nevada