Oamenii uita repede. In timp ce americanii erau inca in ,,pantecele stramosilor europeni“ romanii invingeau islamul si ocroteau Europa de turcii flamanzi de femei europence, de pamant european. Daca nu erau romanii, femeile europence purtau astazi burka, cum o fac vecinele noastre bulgare sau iugosvlave. Kosovo de zece ori. Parlamentul englezesc era acum o moschee englezeasca. Religia europenilor ar fi islamul. Tenul European era tenul Orientului Mijlociu. Europa se numea Eurabia.
Multumim ca ne-ati uitat inca o data. A venit domnul Bush in Romania sa intareasca coada, sa ne aduca aminte de ce meritam sa fim la coada. Raspunsul este ca nici noi nu stim de ce tot suntem tinuti la coada. Parerea mea este ca daca tot suntem o coada sa fim o coada de vulpe scumpa, cu cadouri mai insemnate. A fi in NATO este ca si cum ai primi un cadou intr-o cutie mare si frumos impachetata, cu valoarea de doi dolari. Macar de ar fi fost doi euro, caci dolarul a scazut. Dar ce este mai revoltator este faptul ca noi am platit cheltuielile de ,,shipping“ al pachetului, 35 de milioane de euro pentru Summitul de la Bucuresti.
Dar eu sunt femeie si femeile au tinere de minte mai buna. Poate ca sunt prea mandra, dar Principatele Unite ale Romaniei (Walahia, Moldova, Transilvania) si chiar ungurii si iugoslavii au luptat impotriva dusmanului-islam sute de ani in urma, cand America nici nu era inca o idee in mintea lui Voltaire. Noi, fara sa stim, am inventat ideea-NATO.
Totusi, NATO este o idee buna, de care noi insa nu avem mare nevoie. Bataia este intre ,,grei“ lumii (cum au tot fost numiti de presa), noi suntem doar copiii, dar ei tot ne pun la treaba. Ar fi bine ca rolurile sa fie inversate, sa ne spuna ei noua ,,multumesc“. Dar asa sunt eu, revolutionara.
Acum am sa va spun de un articol de duminica, pe o frecventa diferita. Ce anume inseamna ,,articol de duminica“, va intrebati. Adica o scriere lejera, relaxanta, fara dureri de cap si care, poate, sper, sa va faca sa reflectati la anumite aspecte din jurul d-voastra, pe care, din motive de prea putin timp sau prea multa oboseala, le-ati neglijat.
Totusi, n-as vrea sa ma intelegeti gresit. Intalnirea NATO din Romania a fost un eveniment important. Pentru cateva zile Romania a fost in paginile tuturor ziarelor lumii, pe buzele tuturor presedintilor de tari, in sute de conversatii, dezbateri si expuneri de opinie.
Acum, inainte sa cititi mai departe, as vrea sa lasati grijiile, preocuparile zilnice si problemele sa plece din mintea d-voastra si sa le inlocuiti cu o adiere de vant de primavara. Incercam un fel de terapie vizuala prin cuvinte, care va trebui sa se transforme in simtiri de proprii adieri. Chiar daca considerati ca nu aveti nevoie de aceasta terapie, eu insa am.
Deschide-ti larg geamul si inspirati adanc aerul de-afara. Umblati descult si simtiti energia pamantului. Priviti copacii si statura lor si vedeti frumusetea si impozanta naturii. Auziti cantecul pasarilor si ascultati glasul naturii. Ar fi frumos chiar sa va imaginati valurile marii si sa-i simtiti pasiunea.
Terapia noastra are nevoie de imaginatie, dar si de adevar. Adevarul din noi insine. Noi, cu greselile noastre, cu minciunile noastre, cu blestemele noastre. Noi cu ipocrizia noastra, cu trufia noastra, cu morala noastra. Noi fara a spune multumesc, noi fara a spune te rog, noi fara a ne compromite, noi fara ironii, fara apropouri, fara jigniri. Noi, asa cum am vrea sa ne trateze altii pe noi. Noi cu noi, fara noi cei rai. Daca adevarul doare, nimic nu vindeca mai tare ca un suflet fara regrete, ca o constiinta care isi cere iertare. Un buchet de flori, o cina cu desertul preferat, o vorba dulce, o mini-vacanta de week-end. Poate un cadou cu cartea preferata, poate o dorinta odata enuntata si acum realizata. Poate doar un ,,imi pare rau“. Poate doar o privire, o strangere de mana, un zambet, un telefon de ,,ce mai faci“, o scrisoare de ,,imi e dor“, un cantec de o amintire placuta.
Noi cu dorintele noastre, cu visele noastre, cu viata noastra. Cu ceea ce suntem si am fi putut fi. Cu ceea ce am fi putut fi si inca nu suntem. Cu ceea ce inca putem deveni. Cu amanarea ca maine vom fi mai buni, vom iubi mai mult, vom ajuta mai multi, vom realiza mai multe. Noi, care simtim ca timpul nu are gara si ne intrebam de ce cartea sta inca pe noptiera, de ce ridurile si-au facut loc pe fata, de ce tipam, in loc sa ne impacam, de ce ranim ce iubim mai mult, de ce nu suntem niciodata fericiti. Timpul trebuie sa ne fie prieten bun, caci altfel intotdeauna va castiga.
Asa cum te ingrijesti de propria casa si o cureti, o modernizezi, o aerisesti si o vrei cat mai frumosa, cat mai mare, cat mai utilata, in acelasi fel trebuie sa-ti ingrijesti propria constiinta, propriul suflet, propria minte. Sa le hranesti cu lucruri dragi tie, a caror sensibilitate te face mai bun. Da-le putina arta, o piesa de teatru, un concert, o expozitie. Va jur ca e terapie! Si nu e inventata de mine, ci timpul si-a luat timpul sa o dovedeasca utila.
Oricare ar fi preferinta de poezie, muzica, filozofie, pictura, familie, religie, spiritualiate, alege orice sufletul iti cere. Dar hraneste-l, nu-l lasa sa moara de seceta cotidianului, de aparenta nevaloare din modernitatea timpurilor, de alegerea altora.
Intotdeauna hrana cea mai buna este aceea caruia timpul nu-i afecteaza calitatea, este aceea caruia trecerea anilor nu-i sperie inspiratia, hrana care nu altereaza, ci inspira, ci salveaza sufletul de la sufocare. Valoarea este cel mai mare dusman al timpului, de aceea intotdeauna castiga. Fii tu valoarea ta. Ia timp din viata ta si te ingrijeste si de ceea ce nu se vede, dar cu siguranta te face sa fii ceea ce esti.
Maria M. Iorga - Romanian Tribune