Scandalul starnit in jurul lui Marean
Vanghelie e simptomatic pentru ce va sa vina in lumea politica obsedata de
scorul la alegerile locale si mai cu seama cele ale primarilor si presedintilor
de consilii judetene. Cu o unanimitate nostalgica (ehe, ce vremuri!), dar pe
care pun pariu c-o s-o regasim de-acum incolo mai des la PL-D, organizatia de
partid PSD a municipiului Bucuresti l-a desemnat pe viitorul fost primar al
sectorului 5 drept candidat la primaria Capitalei. Cum dumnealui nu sta prea
bine nici in sondaje, liderii adevarati ai partidului nu stiu cum sa se dea
dupa corcodus, pentru a-l impune pe mai doritul Sorin Oprescu. Tarasenia nu e
usoara, caci conducerea executiva a PSD, care-i cuprinde pe vicepresedinti si
pe liderii locali, nu va accepta cu usurinta noul centralism democratic. Desi
nu-l inghit pe Vanghelie, liderii locali nu sunt dispusi sa lase conducerii
centrale decizia privind candidatii locali, si cum nici Vanghelie nu vrea sa
renunte de bunavoie (intre altele, pentru ca si-a facut socoteala ca e mai bine
sa piarda glorios la Capitala, sustinand ca l-au halit regii asfaltului, decat
sa piarda la sectorul 5 unde poate fi prigonit de un adversar la fel de
popular(ist) dar mai gramatical si care poate promite ca va strange gunoaiele
create de predecesorul sau), la PSD va fi mare paranghelie pe tema Vanghelie.
Lucruri asemanatoare se mai petrec prin tara si chiar si la alte partide. Candidatii cu sanse au inceput sa mai migreze (inspre PD-L ca de-acolo bate
vantul), vechii primari se apuca de investitii care miros de la o posta a
pusculita pentru campanie (vezi scandalul Pietei Bucur Obor legat de sperantele
domnului colonel Ontanu), noii pretendenti au si ei culori fistichii
determinate de finantari provenind de la grupurile economice care pur si simplu
vor sa-si cumpere primarii si consilii. Mai amuzant e in zona Covasna-Harghita,
unde cei trei-patru posibili candidate (toti de la UDMR caci ceilalti nu se
pun) zambesc gales si spre electorat si spre centrele (ca sunt mai multe si
acolo) de putere.
Sprijinirea de catre partide a candidatilor
cel mai bine plasati e o poveste in care nu mai crede nici macar electoratul pe
naivitatea caruia se mizeaza (eronat!) in continuare. Practic, exceptand PD-L,
unde disciplina de partid e de fier (cam de tabla, de fapt, o tabla subtirica
ici-acolo si care se va gauri la vremea potrivita), votul care era perceput
nominal pana acum, in cazul primarilor, tinde sa devina un vot de partid,
electoratul disciplinat intelegand aluzia, iar cel indisciplinat urmand sa fie
mituit pentru a o intelege. PD-L e dispus sa „sacrifice“ piesele grele ale
partidului, lansandu-le in lupta pentru primarii si conduceri de consilii
judetene (doar e partid de primari, dupa modelul deja istoric Traian Basescu)
in timp ce celelalte partide au de luptat si cu orgoliile locale si cu
necontrolate interese care finanteaza campaniile. La alegerile generale, PD-L
va veni cu „mingi noi“ (alt avantaj!) si cooperative va functiona, jucatorii
(vezi cazul Frunzaverde si chiar situatia lui Boc) functionand foarte bine si
din provincie.
Daca asa stau lucrurile la locale, e limpede
ca la generale listele de partid vor fi inlocuite cu liste ale nominalilor,
nemaifiind important pentru pretendenti sa aiba primele pozitii pe liste, ci sa
fie pe liste (adicatelea, nu se vor plati gras numai primele locuri, ci toate
locurile). Partidele degringolate nu-si mai pun astfel de probleme, ele vor
juca la toate capetele, pentru ca marele razboi pentru functiile de primari e
acompaniat si de inghionteala pentru functiile de viceprimari. Urmeaza
consilierii, dactilografele, portarii. Totul.
Prof. Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business, Bucuresti