S.U.A., Rusia (probabil cu Putin in frunte, oricum reprezentata oficial), Germania, Marea Britanie, Franta si aproape toate marile si mijlociile puteri ale lumii isi trimit conducatorii la Bucuresti cu prilejul summitului NATO. Pentru trei zile, din Capitala Romaniei se vor lua marile decizii la nivel planetar iar reuniunea de la Bucuresti va avea, prin consecintele sale, o influenta covarsitoare asupra evolutiilor politice ulterioare. Sa nu ne iluzionam, nu e meritul ci sansa Romaniei, o sansa pe care, totusi, am castigat-o printr-o optiune ferma, una dintre putinele care au intrunit consensul clasei politice si acceptul cvasiunanim al poporului roman. Daca toate lucrurile merg bine (am in vedere organizarea si problemele de securitate care tin de noi, pentru ca greii lumii se vor mai si certa intre ei dincolo de calitatea ospitalitatii romanesti) Romania are mult de castigat, daca vor aparea balbaieli, daca vor scapa de sub control aspecte de securitate si organizare, avem la fel de mult de pierdut. Conteaza mult si faptul ca reuniunea va fi gazduita de o cladire care este a doua, ca marime, din lume, dupa Pentagon, ca oaspetii vor avea prilejul sa vada si o alta Romanie decat cea care furnizeaza infractori, ca multe dintre imaginile negative construite pe drept sau pe nedrept vor fi confruntate cu o realitate care ne mai si avantajeaza. Numele orasului Bucuresti, gazda reuniunii, va fi, timp de o saptamana in toate ziarele mari ale lumii, pe ecranele televizoarelor, la radio si pe internet, despre consecintele summitului se va mai vorbi multa vreme. Ceea ce ar fi putut face cateva decenii de campanii profesioniste sustinute cu costuri uriase, pot face cateva zile care nu ne costa mai nimic (curatenia Bucurestiului oricum era necesara) ba chiar ne si aduc niste bani, daca e sa luam in calcul fie si numai incasarile din industria hoteliera.
Sigur, pentru bucuresteni vor fi si momente de stres (dar nu poti face omleta daca nu spargi niste oua), sigur exista si un risc intrucat Bucurestiul poate deveni tinta unor atacuri teroriste. Mai presus de toate, insa, gazduind reuniunea NATO, Capitala Romaniei se amplaseaza intr-o geografie a puterii de unde nu mai poate fi scoasa si isi poate etala, cu acest prilej, argumentele care o consacra drept un mare oras european. Probabil ca autoritatile romane, presedintele si premierul in primul rand, vor fi la inaltimea momentului, lasand pentru prilejuri mai potrivite certurile care dau un nedorit farmec balcanic competitiei politice interne. Asa cum aderarea la NATO nu face parte din inventarul PSD si nici aderarea la UE din acela al defunctei aliante DA, ci sunt expresia vointei politice a poporului roman, ai carui trecatori reprezentanti au meritul minimal dar esential de a fi priceput mesajul, nici gazduirea reuniunii NATO de catre Bucuresti nu trebuie tratata (si, eventual, stricata) ca un capital electoral. Cu atat mai mult cu cat institutiile abilitate implicate nu fac politica de partid. Reuniunea ne permite sa ne exprimam mai clar interesele (inclusiv o necesara repozitionare pragmatica fata de Rusia), dar important e sa nu ne facem de ras.
Timp de trei zile, planeta e condusa din Romania – aceasta e responsabilitatea uriasa a autoritatilor, dar si a simplilor cetateni care pot si trebuie sa accepte rigorile implicate de eveniment. Este un urias examen national, o proba de intelepciune si disciplina, de maturitate, politete, educatie, bun simt si chiar bun gust. Nu stiu cand vom mai avea o oportunitate asemanatoare, probabil atunci cand Romania va gazdui o olimpiada, dar important e sa nu ratam prin amanare ceea ce ne e dat acum, sa nu risipim clipa in iluzia eternitatii, pentru ca daca e adevarat ca nu aduce veacul ce aduce ceasul, trebuie sa pricepem ca acel ceas de gratie vine cam la un veac odata.
Prof. Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business, Bucuresti