„Iata ne suim la Ierusalim, si Fiul Omului va fi dat in mainile preotilor celor mai de seama si carturarilor. Ei Il vor osindi la moarte, Si Il vor da in mana paganilor, ca sa-L batjocoreasca si sa-L biciuiasca si sa-L rastigneasca, dar a treia zi va Invia.“ (Matei 20,18-19)
„Caci invata pe ucenicii Sai, si zicea: „Fiul Omului va fi dat in mainile oamenilor; ei Il vor omori, si a treia zi dupa ce-L vor omori, va invia“ (Marcu 9,31).
,,Si era - in fiecare zi - in templu si invata. Dar arhiereii si carturarii si fruntasii poporului cautau sa-L omoare. Si nu gaseau ce sa-I faca, caci tot poporul se tinea dupa El, ascultandu-L“ (Luca 19,47-48).
„Caci v-am dat, intai de toate, ceea ce si eu am primit, caci Hristos a murit pentru pacatele noastre dupa Scripturi; Si ca a fost ingropat si ca a Inviat a treia zi dupa Scripturi“ (1 Cor.15,3-4).
„O viata a lui Iisus trebuie scrisa in genunchi, intr-un sentiment de recunoastere a propriei noastre micimi, care sa te faca sa-ti cada pana din mana. Iar un pacatos trebuie sa se cutremure pentru ca a avut indrazneala s-o scrie“ (de Francois Mauriac).
Intr-adevar, marele scriitor francez, care a scris si „Viata lui Iisus Hristos“ a avut intrutotul dreptate cand a afirmat cele de mai sus, dupa ce in smerenia lui a vazut maretia Marelui Mantuitor Iisus Hristos, si micimea omului. De aceea, ma cutremur si eu ca un pacatos, intotdeauna, ferindu-ma in acelasi timp de marele pacat al mandriei, cand caut sa scriu din Viata, Invatatura si Activitatea Marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor Iisus Hristos, dar indraznesc in sentimentul profund al dragostei si umilintei inaintea Domnului Iisus sa scriu si sa predic Evanghelia Lui, pentru ca El a zis: ,,Nu va ingrijiti dinainte ce veti vorbi, ci sa vorbiti ceea ce se va da voua in ceasul acela. Caci nu voi sunteti cei care veti vorbi, ci Duhul Sfant“ (Marcu 13,11). Iar in micimea mea, de slujitor nevrednic al Domnului, imi amintesc ce a zis Domnul Dumnezeu catre proorocul Isaia, care zice: „Si am auzit glasul Domnului care zicea: „Pe cine il voi trimite si cine va merge pentru Noi?“ Si am raspuns: „Iata-ma, trimite-ma pe mine“ Si El a zis: ,,Du-te si spune poporului acestuia ...“(Isaia 6,8-9).
Ori, ca preot si slujitor nevrednic al Domnului, ma gandesc: cum preotul este un chemat, un uns al Harului Domnului si trimis la popor, sa transmita Mesajele credintei in Dumnezeu de mantuire in Hristos Iisus, si imi mai amintesc indemnul Sf. Ap. Pavel, care a zis: ,,Caci daca vestesc Evanghelia, nu-mi este lauda, pentru ca sta asupra mea datoria. Caci, vai mie daca nu voi binevesti Evanghelia!“ (1 Cor. 9,16), si de indemnul Apostolului catre Timotei, cand a zis: „Pentru care cuvant, te indemn sa tii aprins harul lui Dumnezeu, care este in tine, prin punerea mainilor“ (2 Tim. 1,6).
Si in continuare Sf. Pavel indeamna mai departe pe Timotei, zicand: „Tu deci, fiul meu, intareste-te in harul care este in Hristos Iisus. Si cele ce ai auzit de la mine, cu multi martori de fata, acestea le incredinteaza la oameni credinciosi, care vor fi destoinici sa invete si pe altii. Ia-ti partea ta de suferinta, ca un bun ostas al lui Hristos Iisus“ (2 Tim. 2,1-3). Iar cu privire la vestirea cuvantului lui Dumnezeu Apostolul a zis, iarasi, lui Timotei: „Propovaduieste Cuvantul, staruieste cu timp si fara de timp, ...“ (2 Tim. 4,2). Coplesit, in fata acestor datorii, strig si eu: „Vai mie daca nu voi binevesti Evanghelia!“ (1 Cor. 9,16), cea cu putere de mantuire pentru tot cel ce crede.
Asadar, in primele doua Scripturi de la inceput vedem cum Insusi Mantuitorul Iisus Hristos vesteste Patimile Sale, ca mai marii preoti, carturari si fruntasi ai poporului Il vor osandi la moarte, si Il vor da in mainile oamenilor care Il vor batjocori, biciui si Il vor rastigni, dar a treia zi va Invia (cf. Matei 20,18-19; Marcu 9,31), si in a 3-a Scriptura aflam cum era – in fiecare zi – in templul din Ierusalim si invata poporul calea mantuirii, iar mai marii vremii cautau sa-L omoare. Prin vestirea Patimilor Sale Mantuitorul a pregatit pe Apostolii Sai de cele ce aveau sa se intample cu El, dar i-a si mangaiat in acelasi timp ca va Invia a treia zi, dupa cum prezinta Scripturile. Apoi, Sf. Ap. Pavel ne descopera ceea ce a primit si el, „caci Hristos a murit pentru pacatele noastre, a fost ingropat si a Inviat a treia zi dupa Scripturi“ (cf. 1 Cor. 15,3-4).
Pentru a cunoaste mantuirea obiectiva pe care ne-a adus-o Mantuitorul, prin Viata si Invatatura Sa, cu pretul platit prin Jertfa de pe Golgota, care a culminat in Saptamana Sfintelor Patimi, in ultimele zile a Vietii Sale pamantesti, trebuie sa luam fiecare zi a Saptamanii si sa vedem ce a facut pentru salvarea omenirii care era moarta in pacatele sale, si ce a facut omul pentru El.
Luni, 3 Aprilie, anul 33 dupa HristosIn dimineata zilei de Luni, Iisus si ucenicii Sai au venit iarasi la Ierusalim din Betania, care era la cativa kilometri departare, cum venise si Duminica, cand a avut loc intrarea triumfala in Ierusalim. In drum a vazut un smochin si s-a dus la el, dar nu a gasit nici un rod decat frunze, si a zis: „De acum sa nu mai fie rod din tine in veac! Si smochinul s-a uscat“. Ucenicii vazand aceasta, s-au mirat si au zis: ,,Cum s-a uscat smochinul indata?“. Iisus le-a raspuns: ,,Daca veti avea Credinta si nu va veti indoi, veti face nu numai ce s-a facut cu smochinul, ci si muntelui acestuia veti zice: Ridica-te si te arunca in mare, si va fi asa. Si toate cate veti cere, rugandu-va cu Credinta, veti primi“ (cf. Matei 21,18-22)
Meditatie. Ca sa putem intelege invatatura Evangheliei, cu smochinul, trebuie sa aplicam in viata omului la care Dumnezeu vine sa vada roadele de credinta si de fapte bune si daca nu gaseste roade in multe zile si ani ai vietii, atunci il lasa pe om sa se usuce ca pe smochin! Deci, omul trebuie sa-si gaseasca placerea in legea Domnului si sa se straduiasca la harul lui Dumnezeu care i se da (cf. 2 Tim. 2,1), si astfel va fi ca un pom rasadit langa izvoarele apelor, care aduce rodul sau la vreme si toate cate va face vor spori (cf. Psalm 1,2-3).
Ajungand la Ierusalim, au mers la Templu, unde se gaseau multime de vizitatori, arhierei, carturari si batrani ai poporului. Acestia vazandu-L pe Iisus au cautat sa-l prinda „in cuvant“ (cf. Matei 22,15), gresit fata de Dumnezeu si sa-L ucida, dupa lege, cu pietre. Si cum toti stiau de minunile pe care le facea Iisus, s-au apropiat de El si L-au intrebat: „Cu ce putere faci aceasta? Si cine Ti-a dat puterea aceasta? La aceasta intrebare cu viclesug, Iisus i-a intrebat si El pe ei: „Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni?
La aceasta intrebare a Domnului, carturarii s-au gandit degraba la doua raspunsuri: ,,Iar ei cugetau in sinea lor zicand: Daca vom spune: Din cer, va zice: atunci de ce nu ati crezut in El? Iar de vom zice: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre, caci este incredintat ca Ioan a fost prooroc“ (Luca 20, 5-6).
In final, carturarii au ales un raspuns care nu le-a facut cinste, ca si cunoscatori ai legii si ai Scripturii, zicand lui Iisus: „Nu stim“. Acesta a fost raspunsul mai marilor din tulburarea inimii si viclesugul mintii. De aceea, si Iisus le-a raspuns: „Nici Eu nu va raspund voua cu ce putere fac aceasta“ (Matei 21,27).
Meditatie. Invatatura Evangheliei este ca inaintea lui Dumnezeu omul nu poate merge cu viclesug si falsitate, ci cu credinta si sinceritate, pentru ca inaintea lui Dumnezeu omul trebuie sa stie ca este descoperit in toate gandurile si judecatile sale ascunse. Iar de Dumnezeu ne putem apropia numai prin credinta sincera si iubire in toate cererile noastre: „Si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti lui Dumnezeu! Caci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie sa creada ca El este, si ca rasplateste pe cei ce-L cauta.“ (Evrei 11,6).
Apoi, Mantuitorul cu iubire a venit sa caute pe cel pierdut: „Pentru ca Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut.“ (Luca 19,10), dar ei cautau sa-L omoare. Atunci a inceput a le prezenta invataturile mantuitoare in Parabole pentru a fi mai accesibile de inteles mintii omenesti, fiindca: „De aceea le vorbesc in pilde, pentru ca ei, cu toate ca vad, nu vad, si cu toate ca aud, nu aud, nici nu inteleg.“ (Matei 13,13).
Parabola celor doi fii (cf.Matei 21,28-32), intrebandu-i: Care dintre cei doi fii a facut voia tatalui lor? Cel care trimis fiind sa lucreze in vie, a raspuns: Nu! Dar caindu-se dupa aceea a plecat si a lucrat in vie, sau celalalt care a zis: Da, voi merge, dar nu s-a dus. Iar ei au raspuns: „Cel dintai“. Dupa aceasta Iisus le-a zis: „Adevarat graiesc voua ca vamesii si desfranatele merg inaintea voastra in imparatia lui Dumnezeu. Caci a venit Ioan la voi in calea dreptatii si n-ati crezut in el, ci vamesii si desfranatele au crezut. Iar voi ati vazut si nu v-ati cait nici dupa aceea, ca sa credeti lui“(cf. Matei 21,28-32).
Parabola cu lucratorii viei (cf. Matei 21,33-41). In aceasta Pilda cu lucratorii viei, Mantuitorul le prezenta cum le-a dat via lor pentru a lucra in ea si cand Stapanul a trimis slujile Sale pentru a aduna roadele, ei pe unul l-au batut, pe altul l-au omorat, iar pe altul l-au ucis cu pietre. Iar cand Iisus le-a vorbit ca la urma Stapanul viei le-a trimis dupa roade pe Fiul Sau, ca se vor rusina de el, le-a vorbit despre Sine Insusi!
„Iar lucratorii viei vazand pe Fiul au zis intre ei: „Acesta este mostenitorul; veniti sa-L omoram si sa luam noi mostenirea lui. Si punand mana pe el, L-au scos afara din vie si L-au ucis! Deci, cand va veni Stapanul viei, ce va face acelor lucratori? I-au raspuns: Pe cei rai, cu rau ii va pierde, iar via o va da altor lucratori, care vor da roadele la timpul lor.“ (Matei 21,38-41).
Meditatie. Invatatura Pildelor este mare si rezulta din urmatoarea Scriptura rostita de Iisus in fata carturarilor vremii Sale, la care le-a zis: „Au n-ati citit niciodata in Scripturi ca: Piatra pe care au aruncat-o ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului. De la Domnul este aceasta si este lucru minunat in ochii nostri.“ (Matei 21,42).
Piatra din capul unghiului este Iisus Hristos, pe care ei L-au scos afara din via Sa si L-au rastignit pe Crucea Golgotei, dar El a Inviat a treia zi, si a ajuns Piatra cea din Capul Unghiului vietii. Asa nu au socotit si au luat cu necredinta si rautate cei de atunci, Credinta in Mesia, Hristos Iisus, cum nu socotesc oamenii de azi, si din toate vremurile, mai mult sau mai putin, pentru care iata, raspunsul lui Iisus: „De aceea va spun ca imparatia lui Dumnezeu se va lua de la voi si se va da neamului care va aduce roadele ei“ (Matei 21,43).
Si continuand Domnul Iisus le-a zis: „Cine va cadea pe piatra aceasta se va sfarama, iar pe cine va cadea il va spulbera. Iar arhiereii si fariseii, ascultand pildele Lui, au inteles ca despre ei vorbeste. Si cautand sa-L prinda, s-au temut de popor pentru ca Il socotea prooroc.“(Matei 21.44-46). „Iar carturarii si arhiereii cautau sa puna mana pe El, in ceasul acela, dar s-au temut de popor...“(Luca 20,19). Asadar, arhiereii, fariseii si carturarii neputand sa-L prinda pe Iisus „in cuvant“ Luni, vor cauta o alta cale, o alta zi, si un alt prilej ca sa-L prinda.
(continuare in numarul urmator)
Preot Paroh Aurel Sas,
Biserica Ortodoxa Romana
Sf. Gheorghe
Las Vegas, Nevada